„Ar trebui să nu mor în 10 ani ca să nu rămân datoare!”
„Am pornit cu sapa și, iată, am ajuns să facem investiții an de an. În 2009 am început să implementăm un proiect prin PNDR privind realizarea unui centru de depozitare/prelucrare legume, ce a costat peste 1,5 milioane de euro. Acum avem depozitul de legume și zona de recepție acoperită, proiect a cărei valoare eligibilă se ridică la 879.800 euro. Mă încearcă un sentiment de dezamăgire că ne-am înhămat la prea mult; e o investiție mare, ar trebui să nu mor în 10 ani de acum încolo ca să nu rămân datoare la bănci!”, a susținut cu oarecare amărăciune fermiera.
La Poaina l-am întâlnit și pe Georgel Mircia, legumicultor din comuna Unirea, județul Brăila, care lucrează cu Bejo de un deceniu. Este mulțumit de parteneriat, de genetica oferită de această companie. În ferma lui de la Unirea, morcovul este cultura profitabilă. L-a plantat în perioada optimă și în luna august avea o densitate de circa 60 mii de plante la hectar. „Lucrez 25 ha cu legume; morcovul ocupă șase hectare, ceapa – opt, restul terenului este cultivat cu păstârnac, cu pătrunjel, cu varză… A fost un an dificil, slăbuț ca prețuri și vânzări. Am produs peste 50 de tone de ceapă și sunt nevoit s-o dau engros cu 0,60 lei/kg, preț care se menține de peste 16 ani!”, susține legumicultorul. Acesta a continuat spunând că în cultură a intrat mana, dar a reușit s-o stopeze prin mai multe tratamente, cu costuri suplimentare. „Consider că legumicultura e pe un drum înfundat, merge din ce în ce este mai prost. Vin din afară legume, iar cheltuielile noastre sunt din ce în ce mai mari, boli mai multe, dăunători mai mulți. Apar noi tehnologii și produse și trebuie să ținem pasul cu ele, dar e din ce în ce mai greu!”, ne-a declarat Georgel Mircia, pentru care legumicultura este o afacere de familie.
Unul din trei legumicultori lucrează nefiscalizat
„Sunt mai multe probleme în acest sector; unii fermieri sunt autorizați, plătesc corect impozite și taxe la stat și au un preț de livrare ceva mai ridicat, ca să fie în profit. Dar sunt și unii, nu puțini la număr, care nu au producția fiscalizată și nici forță de muncă angajată legal. Aceștia ies pe piață cu un preț mai mic! Și atunci când vine samsarul să cumpere marfa, la cine se oprește? La fermierul fiscalizat, care nu mai are de unde să mai lase din preț, sau la cel nefiscalizat, care uită de munca lui, pe care nici nu o ia în calcul? Sigur că la cel care vinde mai ieftin și strică prețul pe piață! Eu zic că unul din trei legumicultori, dacă nu și mai mult, lucrează nefiscalizat”, ne-a declarat un alt participant la eveniment.
Lipsa unui studiu serios de piață
Lin Popa, reprezentantul unuia dintre partenerii de afaceri ai companiei Bejo, a ridicat problema lipsei sau a nefuncționalității piețelor de gross, care ar putea absorbi o bună parte din producție și ar face prețul corect pentru toată lumea. Acestea ar trebui să fie dotate corespunzător cu instalații de condiționare, de spălare, calibrare și de ambalare a legumelor. „Așa toată lumea vinde aiurea și brambura, iar cine produce de calitate și cu costuri mai mari nu poate să vândă, că intră marfă suficientă cu preț mai mic pe piață”, susține Popa. Interlocutorul a inventariat și alte probleme, între care lipsa de organizare a legumicultorilor, dar și inexistența unui studiu serios de piață! În acest moment, nu se știe cu exactitate ce se cere în piață, ce preferă cumpărătorul, iar fiecare cultivator procedează după cum îl duce capul, la modul empiric. „La noi există o piață dezorganizată. Statul român trebuie să se implice mai activ în problemele fermierilor. De frica orânduirii comuniste, am renunțat la multe lucruri bune. S-a pierdut echilibrul în care statul trebuia să fie mediator, acum parcă nu mai are nici un rol, este ca un meci fără arbitru. Sunt perioade când avem ori supraproducție, ori criză, nu se știe care este necesarul de consum intern și excedentul pentru export. Iar la marfa pentru străinătate sunt niște parametri de producție și de calitate, niște exigențe pe care noi nu prea le îndeplinim. Apoi sunt verigi legate de depozitare, de condiționare, de calibrare, de prelucrare, care ne lipsesc nouă, micilor legumicultori”, consideră Lin Popa.
