În numărul din luna decembrie al revistei „Recolte bogate” scriam despre strămoşul cu nume ciudat al cartofului de Belinţ, foarte apreciat în zona Banatului, însă a cărui sămânţă s-a pierdut în negura timpului.
Ei bine, în vizita efectuată la Szeged, la invitaţia Camerei de Comerţ Timiş, am avut plăcuta surpriză să descoperim acest soi în ferma unui cultivator din localitatea Mórahalom. Botezat „Gül Baba” – după numele unui călugăr turc aproape sanctificat şi declarat de Suleiman Magnificul patronul spiritual al Budapestei, în timpul dominaţiei otomane – acest soi de cartofi este răspândit în câmpia Panoniei, unde beneficiază de un sol fertil.
István Pápai, proprietarul fermei de lângă Szeged, este foarte mândru de cartofii săi, care pe lângă calităţile deosebite, au şi avantajul de a fi cultivaţi în sistem ecologic. „Sămânţa de Gül Baba este foarte rezistentă, iar cartofii sunt de talie mare. Pot atinge greutatea de 500 până la 800 de grame bucata”, ne-a mărturisit fermierul maghiar. Totodată, susţine acesta, valorile nutritive sunt mult superioare celorlalte soiuri.
Densitate mare, recoltă bogată
Pe lângă legumicultură, István Pápai se ocupă şi de pomicultură, tot în regim bio. Pe 2,5 hectare cultivă meri, piersici, cireşi dar şi viţă-de-vie.
Livada de meri are o înfăţişare aparte. Pomii sunt tăiaţi în aşa fel încât să nu crească mai mult de 2 metri de la nivelul solului, iar distanţa de plantare este de un metru. Având o densitate atât de mare, producţia este apropiată de cea a unei livezi intensive. De pe fiecare pom se culeg cam 2-3 kilograme de fructe.
Merele sunt din soiul Ginger Gold, o varietate originară din statul american Virginia, introdusă relativ recent în comerţ. E primul soi de mere galbene care se coc toamna. Fructele sunt galbene-aurii, de dimensiune medie, cu textura netedă şi foarte dulci la gust. Cultivă şi soiurile Idared, Jonathan, chiar şi Fuji, de origine japoneză. Merele Jonathan se vând cel mai bine în pieţele din Szeged, susţine fermierul.
Calitatea de cultivator bio îl ajută să scape mult mai repede de marfă, motiv pentru care nu are nevoie de depozitare. „Acest tip de pomi rezistă cam zece ani în producţie. În anul doi-trei ar trebui să ajungă la maturitate”, spune István Pápai.
Întrucât a ales să cultive în regim bio, se supune cu stricteţe tuturor regulilor impuse de statul maghiar pentru cultivatorii din acest sector. Astfel, pentru că nu are voie să folosească nici un fel de chimicale, insectele sunt combătute cu o soluţie pe bază de apă şi zahăr.
Fiecare pom are ataşat printre crengi un recipient din plastic umplut pe jumătate cu lichidul respectiv. „Insectele sunt atrase ca un magnet în această capcană dulce, de unde nu mai pot scăpa.
Este o metodă simplă dar extrem de eficientă în ceea ce priveşte combaterea anumitor dăunători”, ne asigură István Pápai. De asemenea, afidele sunt stârpite cu săpun de potasiu (săpun moale), dar şi cu alcool denaturat. Cultivă şi un soi de ridichi uriaşe care le utilizează şi ca îngrăşământ. De asemenea, tot ca îngrăşământ, foloseşte un amestec de grâu şi rapiţă, tocate, pe care le seamănă între rândurile de pomi.
Mai pune şi sulfat de calciu sau sulfat de cupru, însă şi acestea certificate bio.
Materialul săditor şi-l procură de la firmele specializate din regiunea Szeged, iar produsele le comercializează pe piaţa bio din Budapesta, unde există o cerere constantă.
Pe lângă mere, oferta sa include un bogat sortiment de piersici, pe care le recoltează din iunie până în septembrie, inclusiv. Cultivă o varietate de piersici californiene, dar şi soiuri autohtone.
PLANTA CARE POATE SALVA LUMEA DE FOAMETE
Una din serele fermierului maghiar e tixită de frunze de amarant puse la uscat. Amarantul este o plantă cultivată în special pe continentul sud-american, deşi ea se găseşte aproape peste tot în lume, fiind foarte rezistentă la orice condiţii climatice.
Datorită proprietăţilor nutriţionale deosebite (este mai hrănitoare decât porumbul, grâul sau alte cereale), NASA a trecut amarantul pe lista alimentelor utilizate de astronauţi în spaţiu.
Se pot consuma atât frunzele proaspete, cât şi seminţele uscate, sub diferite forme. Recomandat persoanelor cu diabet sau celor care au intoleranţă la gluten. În grădinile organice, această plantă ajută la aerisirea solului. Ştirul este o specie înrudită cu amarantul, dar în România este exclus din alimentaţie, fiind considerat mai degrabă o buruiană.
