Ţineţi minte probabil că, aproape peste noapte, internetul şi social media au explodat pur şi simplu de atâta abundenţă de produse agricole. Din orice colţ al ţării veneau oferte de legume, fructe şi lactate. Consumatorii şi alţi români cu iniţiativă au creat grupuri, pagini pe facebook şi site-uri pentru a încuraja piaţa online şi producătorul local.

Noi înşine am dus o campanie susţinută de promovare a fermierilor şi a produselor locale şi a funcţionat foarte bine. Deşi uşor haotică, segmentată şi deloc controlată, piaţa online şi-a arătat din plin atuurile într-o perioadă în care mişcarea noastră era îngrădită de starea de urgenţă. Parcă mai uniţi ca niciodată, românii descopereau bunătăţile locale şi uşurinţa cumpărăturilor în mediul virtual.
Dar, ca toate minunile, nici soluţia descoperită pe timp de criză n-a ţinut prea mult. Ce-i drept, se păstrează tendinţa de promovare şi vânzare online ceva mai vizibil decât în perioada pre-pandemie. Dar s-a dus efervescenţa aceea care făcea să vuiască facebook-ul şi serverele iar „solidaritatea” românească a revenit, încet şi sigur, la starea de comoditate şi suficienţă pe care o ştim cu toţii, mutându-se în oferta irezistibilă de produse agroalimentare de la supermarket.

Dincolo de opţiunile individuale şi de grup în ceea ce priveşte cumpărarea de hrană, primăvara lui 2020 a demonstrat din plin capacitatea extrem de redusă de răspuns a autorităţilor din agricultură atunci când realitatea te strânge cu uşa şi te loveşte direct în faţă. A trecut anul şi ei, agrolegiuitorii, sunt tot cu lecţiile neînvăţate…
De pildă, susţinerea şi crearea lanţurilor scurte de aprovizionare. Reprezintă cea mai simplă şi eficientă metodă de conectare a producătorilor cu vânzătorii şi cererea de pe piaţa locală. Noi nu avem nici măcar un sistem naţional de colectare a produselor agricole, deşi s-a tot vehiculat anul trecut că acesta va face obiectul unei legi. Apoi, procesarea. Binevenită şi mult râvnită de către fermieri, aproape imposibil de pus în practică: cam aşa e cu măsura 4.3 pentru costruirea abatoarelor mobile în zona montană, cu prevederi şi cerinţe care nu ţin deloc cont de specificul şi limitările muntelui. Rezultatul a fost previzibil… până în decembrie foarte puţine proiecte depuse şi din acelea multe „întoarse” pentru că nu îndeplineau criteriile.

Ar trebui să fie la mintea şi pe înţelesul oricui faptul că echilibrarea deficitului comercial nu se poate realiza dacă nu adăugăm valoare materiei prime obţinută în agricultură, printr-o minimă procesare. Şi nu doar la nivel de fermă zootehnică mică şi mijlocie, ci şi în horticultură şi cultura mare. Până nu vom prelucra mult mai mult din ceea ce producem şi să exportăm o parte din ceea ce procesăm, balanţa va fi tot pe minus! Restul sunt poveşti de adormit ignoranţii…

NICOLETA DRAGOMIR
Senior editor
Ferma Media Grup
nicoleta@revista-ferma.ro