Petele maronii apărute pe frunze, tulpină şi apoi pe fructe sunt semnele evidente ale putregaiul apical – una dintre cele mai răspândite boli ale tomatelor. Putregaiul apical poate apărea în condiţiile în care planta nu are suficientă apă şi/sau în cazul unei carenţe de calciu. Nivelul redus al calciului în sol slăbește pereții celulari ai fructelor care vor pierde mai uşor apa, ceea ce duce la moarte celulară şi apariția petelor maronii pe frunze, tulpină şi apoi pe fructe.

Pe lângă produsele de sinteză, lapte este unul dintre produsele cel mai frecvent utilizate pentru a suplimenta necesarul de calciu, a lupta împotriva ciupercilor și, în general, pentru a produce roșii (dar şi alte legume) sănătoase.

Rolul calciului în fiziologia plantei

Calciul este elementul necesar pentru întărirea pereţilor celulari şi pentru a menţine plantele sănătoase. Cum rezerva şi echilibrul de calciu din sol este, de cele mai multe ori, greu de asigurat tomate şi ardei sunt printre primele plante care suferă, iar efectele carenţei de calciu sunt imediat observate.

Folosirea laptelui pentru a fertiliza solul şi pentru a asigura necesarul de calciu al plantelor este totuşi o soluţie costisitoare… În schimb, laptele praf poate fi o opțiune mai rentabilă şi uşor de aplicat pentru fertilizare în grădină.

Utilizarea produselor lactate lichide se face după diluare. De obicei, pentru fertilizare este recomandată o diluţie 1:1 (o parte lapte, o parte apă) care se aplică pe sol, la rădăcinile plantelor.

Laptele are proprietăţi antifungice

Laptele de consum, integral sau degresat (chiar laptele cu termenul de valabilitate expirat) poate fi folosit cu succes după diluare pentru stropirea roşiilor din grădină.

Aplicarea regulată, pe tot parcursul sezonului de vegetație a unui amestec de lapte diluat cu apă poate avea rezultate miraculoase. Pentru stropirea foliară se foloseşte lapte într-o diluţie 1:9 sau mai concentrat 3:7, maxim 1:3 (lapte:apă).

Există şi unele dezavantaje potențiale ale folosirii laptelui pentru fertilizarea roşiilor:

• ar putea atrage mai mulți dăunători decât de obicei, care pot face propriile daune specifice;
• prin procesului de degradare al laptelui s-ar putea degaja mirosuri neplăcute.

Atenţie!

• Testaţi nivelul de calciu din sol pentru a determina dacă acestă suplimentare este necesară.
• Nu udaţi/irigaţi zilnic roşiile.
• Se recomandă irigarea abundentă şi mai rar a roşiilor, concomitent cu asigurarea unor condiţii pentru reducerea pierderii de apă (insolaţiei): utilizaţi plase de umbrire.
• Este recomandat să nu faceţi irigarea/stropirea cu apă a roşiilor direct pe frunze, deoarece plantele pot dezvolta mai uşor boli fungice ca urmare a umidității prea mari și picăturilor de apă care stau pe frunze pentru perioade lungi de timp.

Utilizarea apei oxigenate

Apa oxigenată nu lipseşte din nici o trusă de prim-ajutor deoarece ajută  la dezinfectarea și curățarea rănilor minore şi contribuie la distrugerea bacteriilor. Dar o altă utilizare a apei oxigenate este în tratamentul infecţiilor bacteriene şi fungice la plante.

Soluţia formată din amestecul a 2-3 linguriţe de apă oxigenată într-un litru de apă poate fi folosită prin pulverizare direct pe sol, la rădăcina plantelor.

Datorită proprietăţilor dezinfectante, apa oxigenată combate putregaiul rădăcinilor şi ajută la cicatrizarea „rănilor deschise” rezultate ca urmare a tăieturilor. De asemenea, pulverizarea soluţiei de apă oxigenată pe zonele afectate de infecţii fungice sau dăunători ajută la distrugerea acestora şi refacerea sănătăţii plantelor.

În plus, apa oxigenată poate fi folosită pentru dezinfectarea uneltelor de grădinărit (foarfece, cleşti şi altele) pentru a evita transmiterea eventualelor bacterii sau ciuperci şi contaminarea altor plante.

Bolile tomatelor: care sunt cele mai paguboase, cum le evităm?