În localitatea din judeţul Alba sunt cultivate peste 70 de soiuri. Sunt mai mulţi producători, fiecare cu propria pepinieră, dar reuniţi într-o asociaţie afiliată la organizaţia naţională “Amicii Rozelor” (ai cărei membri am devenit şi eu, şi colegul meu Leonard Stafie în ziua de 2 martie a.c., când am participat la Adunarea Generală a asociaţiei, care a avut loc la Cluj-Napoca).
Una dintre pepinierele cu tradiţie din zonă este “Super Rosa Csiky”. După cum îi spune numele, cu super trandafiri şi la fel de super proprietari, care se ocupă de horticultură de patru generaţii. Cu Tünde Csiki m-am împrietenit pe facebook şi ne-am cunoscut în 7 decembrie anul trecut, la Liceul Tehnologic Agricol “Alexandru Borza” din Ciumbrud, când firma lor ne-a devenit partener în proiectul “Susţinem Învăţământul Preuniversitar Agricol”. Pepiniera Csiki este producător autorizat de trandafiri, pomi fructiferi şi material dendrologic.
Am revenit în pepiniera familiei Csiki în prima zi a lunii martie, când vânzările de pomi fructiferi erau în toi…

Aglomeraţie mare la Pepiniera Csiki. Se stă la coadă pentru pomi!
“Acum (n.r. – începutul lunii martie) este perioada de ambalare şi livrare către magazine. Avem două lanţuri de magazine la care trebuie să livrăm, Praktiker şi Brico Depot. Majoritatea plantelor care merg pe supermarketuri se produc aici, în zona Ciumbrud-Aiud, Alba”, ne spune Iulius Ştefan Csiki, administratorul Super Rosa Csiky. Îi întreb pe Tünde şi pe Ştefan cu au reuşit să încheie contracte cu marile magazine, ştiut fiind cât de greu ajunge marfa românească pe rafturile lor. Se pare că discuţia era ceva mai veche iar modificarea legii, cu obligativitatea ca supermarketurile să aibă 50% marfă produsă în România a dus la un rezultat favorabil în negocieri. “Este un avantaj pentru toţi, pentru că ne sprijină pe noi, pe producători”, afirmă administratorul Super Rosa Csiky. Cerinţele marilor magazine sunt: materialul biologic să fie certificat, ambalat bine şi produse să fie bine dezvoltate.
În afară de supermarketuri, vânzarea se face şi către angrosiştii care revând pomii şi butaşii în pieţe, dar şi către persoanele fizice care cumpără material săditor pentru plantaţii proprii.

Cu bune şi cu rele, afacerea horticolă merge mai departe. Şi are viitor!
Ca şi la cultura mare, nimic nu este uşor când vine vorba de producerea materialului săditor. Eşti la cheremul vremii, nu se potrivesc aproape niciodată socotelile de acasă cu cele din câmp, cu forţa de muncă e mai mult rău decât bine… dar, una peste alta, proprietarii pepinierei se străduiesc să facă din pepiniera lor o afacere… înfloritoare. Cum altfel, când eşti înconjurat de trandafiri din 45 de soiuri şi de 31 de soiuri de pomi fructiferi din 7 specii! “Avem măr, păr, prun, cireş, vişin, cais, piersic. La anumite soiuri suntem la sfârşit cu stocurile, din unele nici nu mai avem. Anul acesta cred că nu ne va ajunge marfa pe care o avem, pentru că am intrat în cele două magazine şi cererea este destul de mare iar noi contractul l-am semnat în ianuarie, deci nu am ştiut din timp pentru a ne pregăti suficient de bine cu material săditor suplimentar”, spune Iulius Ştefan Csiki.
Familia Csiki lucrează în prezent în jur de trei hectare: “terenul este împărţit în câmpul 1 şi câmpul 2. Câmpul 1 este cel plantat cu portaltoi, se va altoi, iar în primăvara următoare se taie înapoi la cep şi acela va fi câmpul 2”, explică administratorul pepinierei.
Dar despre tehnologie, într-o ediţie viitoare. Am promis că vom reveni în pepiniera de la Ciumbrud când înfloreşte, la propriu, câmpul cu trandafiri. Pe site-ul www.fructiflora.ro găsiţi informaţii utile despre plantări şi întreţinerea culturilor de pomi, arbuşti fructiferi şi trandafiri. Cât despre afacerea “Super Rosa Csiky”, după ce se scad cheltuielile şi munca, foarte multă muncă, mai ales manuală… “după vânzare da, avem bani, dar banii practic nu sunt ai noştri, pentru că urmează lucrări toată vara, tratamente, altoit, toate realizate cu bani. Dacă toamna îţi rămâne ceva în buzunar, înainte de a începe un nou sezon, acela este câştigul nostru din anul precedent”, spune Ştefan Csiki.

Nu doar o afacere de familie. O tradiţie care a prins rădăcini adânci în trecut
“Povestea pepinierei Csiky începe cu străbunicul meu, care între anii 1930-1940 mergea la altoit la Ferma Ambrosi, Fischer şi Co. Era cunoscută în toată ţara pentru materialul săditor de calitate pe care îl livra. Între timp s-a alăturat şi bunicul pentru a-l ajuta la lucrurile mai uşoare, cum ar fi ştergerea coletului portaltoilor de trandafiri şi a pomilor fructiferi în vederea altoirii lor. Dragostea pentru horticultură s-a preluat foarte repede. Tot la Ferma Ambrosi, Fischer şi Co., s-a întâlnit pentru prima oară cu Ştefan Wagner (n.r. – renumitul horticultor şi creator de soiuri este cel care a înfiinţat ulterior Asociaţia “Amicii Rozelor”). După anul 1970 a început să lucreze ca grădinar la liceul agricol din Ciumbrud, unde dl. profesor Csorba preda teoria horticulturii, iar bunicul demonstra practica. Vara, în sezon, pleca la altoiri în ţară la diverse pepiniere. Între timp, şi tata a învăţat tehnica altoirii la trandafiri şi la pomii fructiferi”, îmi povesteşte despre istoria horticulturii în familie Loránd Csiki, unul dintre cei doi fii ai lui Tünde şi Ştefan.
Din anul 2001 au demarat activitatea de producere a trandafirilor iar din 2002 au înfiinţat “Super Rosa Csiky”. În timp au extins plantaţia de trandafiri, după care au început producerea de pomi fructiferi. Loránd a învăţat de la tatăl său tehnica altoirii, moştenită din generaţie în generaţie.
În anul 2010 au accesat fonduri europene pentru achiziţia de utilaje noi, în vederea mecanizării anumitor lucrări.
“2015 este anul în care am înfiinţat societatea “Pepiniera Csiki”, pentru a continua tradiţia familiei împreună cu fratele meu, care este inginer horticol în devenire”, spune Loránd.

“De horticultură mă ocup de când eram copil mic. Tata lucra la sera de la Liceul Agricol din Ciumbrud şi eu totdeauna aveam trandafiri şi viţă de vie, de care mă ocupam, pentru că un ban în plus nu îmi strica. Eu am terminat un liceu industrial, dar văzând cum merge industria, am lăsat-o baltă şi am început să mă ocup de horticultură, ducând astfel mai departe, pentru copiii mei, tradiţia moştenită în familie. Acum, dacă ar fi să o iau de la capăt, tot asta aş face, pentru că m-am născut şi am crescut cu aceste plante. Noi, copiii din această zonă, de la 15 ani mergeam la altoit pomi şi viţă de vie în toată ţara”, îmi povesteşte horticultorul.

Dacă legea muncii ar permite, ar primi cu drag în pepinieră elevi ai Liceului din localitate pentru a face practică, dar şi pentru a câştiga un ban cinstit. “Este o meserie frumoasă, le-aş recomanda tinerilor să se apuce de horticultură, dar trebuie să aibă răbdare, mână uşoară, mijlocul bun, pentru că stai mult îngenunchiat ca să ai grijă de plante şi să faci lucrările necesare în pepinieră”, concluzionează Ştefan Csiki.