Sigur că fermierul vrea să vândă la preţul cel mai bun, dar nu el face regula jocului atâta vreme când nu are unde să depoziteze cerealele, în aşteptarea unei oferte mai de Doamne-ajută! Vânzarea din câmp e cuantificată după socoata intermediarului sau direct din pixul traderului. După un an slab ca 2020, preţul a urcat organic, direct proporţional cu creşterea cererii pe piaţă, astfel că şi vânzarea de pe tarla s-a făcut la tarife bunicele, de peste 70 de bani kilogramul.
Depozitarii au şi ei preţul lor, „chiria” pentru cereale umflându-se cu tot felul de servicii, la fel ca în cazul laptelui de la raft. Este perioada în care şi marile ferme zootehnice sunt la faza de umplut cămările furajere, astfel că e plin facebook-ul de anunţuri de cumpărare. Teoretic, este şi de unde! Se estimează că producţia de grâu a României va atinge 11 milioane de tone în acest sezon, cu o medie la hectar de minim 5 tone. Cele 2,2 milioane de hectare cultivate cu grâu au fost deja recoltate, dar statisticile oficiale avansează deocamdată doar adjective laudative despre grânarul autohton. Una peste alta, estimările indică o producţie record! Aşadar, mană cerească pentru specula care înfloreşte de la o cifră la alta…
Circulă în ultimele zile în mediul online o hotărâre de Consiliu Judeţean, dintr-un judeţ al Bărăganului, prin care sunt stabilite şi aprobate preţurile medii la produsele agricole pentru 2021. Hmmm, oare să fie aceasta „intervenţia” statului pe o piaţă destabilizată de oportunişti sau Statul însuşi a mirosit oportunitatea? Păi dacă te uiţi la cuantumuri, fie ele şi medii, acestea sunt mult sub preţul pieţei: 0,60 lei/kg pentru grâu şi porumb, 0,55 lei/kg de orz şi 0,90 lei/kg de floare. Păi cum au stabilit „experţii” de la CJ preţurile la porumb şi floare? Să sperăm că nu pe declaraţiile mega optimiste ale Ministerului Agriculturii, care vede deja imensa revărsare de boabe de cucuruz, chiar şi peste zonele ţării unde seceta pedologică şi arşiţa au decimat considerabil viitoarele producţii! Întrebarea firească, pe care o adresează mulţi dintre specialiştii agronomi, este ce treabă şi, mai ales, ce expertiză are Consiliul judeţean în stabilirea preţului la cereale?! Cu cine se consultă şi care este impactul asupra pieţei? Şi, mai ales, cui vor folosi aceste preţuri medii?
Dacă ţinem cont de legislaţia invocată în hotărârea CJ, Finanţele şi probabil administraţiile locale sunt principalii „beneficiari”. Adică impozitele, arenda şi altele de genul. Indiferent însă de destinaţia lor, aceste preţuri nu au nici o treabă cu realitatea din câmp iar cifrele scoase din burtă fac din Stat unul dintre cei mai periculoşi agenţi destabilizatori…
NICOLETA DRAGOMIR
Senior editor
Ferma Media Grup
nicoleta@revista-ferma.ro