Cu o viziune clară şi decizii bine cântărite, Iulia Blagu conduce o fermă de peste 600 de hectare în Bărăgan şi inspiră o nouă generaţie de femei să privească agricultura ca pe o profesie a viitorului.

Agricultura a fost privită mai mereu ca un domeniu al forţei fizice şi al utilajelor grele – univers dominat în mare parte de bărbaţi. Însă, situaţia este pe cale de a se schimba, chiar şi în România, unde putem vedea femei curajoase care nu doar că şi-au asumat un rol de conducere, dar reuşesc să gestioneze afaceri agricole complexe, cu viziune şi perseverenţă demne de orice lider care înţelege că munca pământului nu mai înseamnă doar forţă brută şi rezistenţă, ci mai ales strategie, adaptabilitate şi capacitatea de a lua decizii într-un context tot mai impredictibil.

De la viaţa corporatistă, la agricultura asumată

Într-o lume rurală în care, de obicei, femeilor le-a fost alocat un rol secundar, tot mai multe dintre ele demonstrează că pot conduce cu aceeaşi fermitate o exploataţie agricolă, pot negocia contracte şi pot duce mai departe tradiţia familiei cu o viziune nouă – una care îmbină pragmatismul economic cu grija faţă de pământ.

Un astfel de exemplu este Iulia Blagu, „fermier activ”, cum mândră se autodefineşte, care a lăsat în urmă confortul vieţii de birou din Bucureşti pentru a-şi prelua moştenirea de familie, nu departe de Urziceni, în marea Câmpie a Bărăganului. Povestea ei este cea a unei decizii curajoase şi a unei adaptări continue într-un domeniu care nu iartă greşelile şi unde provocările climatice şi economice se resimt mai puternic de la an la an.

Abilităţi de business transformate în leadership agricol

„Fiind singura moştenitoare, am decis împreună cu soţul meu să ne relocăm din Bucureşti. Era păcat să pierdem o şansă şi zeci de ani de investiţii făcute de tatăl meu”, îşi justifică alegerea Iulia, de profesie specialist în relaţii internaţionale, cu experienţă în marketing şi vânzări. Astăzi, familia sa lucrează peste 900 de hectare: 300 în ferma din Urziceni, de care se ocupă tatăl împreună cu soţul său, şi 620 în ferma pe care o administrează chiar ea, în comuna Gârbovi.

„Soţul meu a fost primul care a intrat în acest business, iar eu m-am implicat mai târziu, după ce copiii au crescut. Însă, odată ce am păşit în lumea agriculturii, mi-am găsit locul şi vocea”, susţine tânăra. Deşi nu este agronom de profesie, aceasta a ales să-şi folosească abilităţile în zona de reprezentare şi comunicare, fiind membră activă a Forumului Agricultorilor şi Procesatorilor Profesionişti din România (FAPPR) şi cofondatoare a Asociaţiei Naţionale a Femeilor din Agricultură (ANFA), în care deţine funcţia de preşedinte.

O campanie de toamnă dificilă

În faţa schimbărilor climatice şi mai ales a secetei extreme care ameninţă culturile agricole, Iulia Blagu este convinsă că asocierea este singura cale de rezistenţă. „Fermierii trebuie să se gândească serios la asociere. Fie că vorbim de cooperative, asociaţii locale sau regionale, nu mai putem reuşi singuri. Doar împreună putem supravieţui”, consideră fermiera.

Vizita noastră în fermă a surprins-o în plină campanie de semănat. Condiţiile climatice din această toamnă şi-au pus serios amprenta asupra culturilor. Seceta pedologică a dat peste cap calendarul lucrărilor şi a compromis parţial suprafeţele de rapiţă. „Ne-am întins extraordinar de mult cu semănatul. Rapiţa arată foarte prost, pentru că n-am avut apă suficientă. Ploile au venit târziu, abia în octombrie, şi sunt sole pe care, din păcate, va trebui să le întoarcem. Singura cultură pe care am reuşit să o înfiinţăm la timp a fost orzul”, explică tânăra fermieră, în condiţiile în care la sfârşit de octombrie mai avea încă destule hectare de înfiinţat cu grâu.

Fără arătură şi cu atenţie la costuri

Din cauza secetei persistente, familia Blagu a renunţat complet la arătură. Singurele lucrări pe care le mai face înainte de a pune sămânţa în pământ sunt scarificarea (dar numai acolo unde este cazul) şi discuirea. Se gândeşte deja la no-till, în primul rând ca o măsură necesară pentru a reduce costurile pe hectar.

„Pentru noi, este esenţial ca la final de an agricol să avem toate plăţile făcute, astfel încât să continuăm activitatea. Cu siguranţă, dacă am putea schimba parcul de utilaje şi am trece la sistemul no-till, am reduce foarte mult din aceste costuri, inclusiv în ceea ce priveşte consumul de motorină. Deocamdată, însă, prin eliminarea arăturii am reuşit într-o oarecare măsură să conservăm apa şi să salvăm omogenitatea solului”, argumentează Iulia. În prezent, recunoaşte tânăra, investiţiile pe hectar sunt optimizate prin reducerea cantităţii de îngrăşământ şi a dozelor de aplicare a tratamentelor fitosanitare. De asemenea, a redus şi densitatea la semănat.

Grâul care face diferenţa

La grâu, soiul Avenue a fost reintrodus în planul de culturi după un an de pauză. Sezonul trecut nu şi-a permis să cumpere sămânţa, fiind un an foarte dificil din punct de vedere financiar. „Am decis să-l readucem în cultură pentru că, în vecinătate, a dat cele mai bune rezultate. Noi în 2024-2025 am folosit soiuri româneşti, precum Glosa şi Pitar, care au performat excepţional ca grâu de panificaţie, însă volumul recoltei nu a atins nivelul lui Avenue”, ne-a mărturisit aceasta.

A optat pentru o normă la semănat de 180 kg/ha. Ar fi ales şi mai puţin de atât, dar cum perioada de semănat era bine întârziată, a fost nevoită să majoreze uşor doza pentru a compensa acest dezechilibru. În schimb, cantitatea de îngrăşământ (DAP) aplicată a fost de numai 140 kg/ha. În general, ponderea culturilor de toamnă a crescut comparativ cu anii anteriori, în condiţiile în care porumbul nu mai reprezintă o opţiune.

Citeşte şi:
VASILE TÂRZIU: Reţinerea celor 3% din subvenţii, o măsură abuzivă!

Un exemplu de urmat

Cu decizii ferme şi o abordare modernă, Iulia Blagu arată că leadershipul în agricultură nu are gen, ci valoare. Într-un domeniu încă dominat de bărbaţi, ea reuşeşte să impună o viziune în care rigoarea economică se îmbină cu respectul pentru pământ – un model de urmat pentru oricine crede că performanţa se cultivă zi de zi, la fel ca și grâul din Bărăgan. Dincolo de cifre şi de tehnologie, Iulia dovedeşte că agricultura are nevoie de oameni cu suflet şi determinare, iar uneori cele mai frumoase recolte se nasc din curajul de a o lua de la capăt.

Reporter: DANIEL PLĂIAȘU