O voce respectată în agribusiness-ul românesc, Vasile Târziu explică faptul că 3% din subvenţiile APIA au fost reţinute abuziv, fără consultare publică şi fără explicaţii.

„Ni s-au luat 3 la sută din subvenţie fără să întrebe nimeni nimic. Nu am primit nimic în schimb, iar banii nici măcar nu apar în buget. Nimeni nu ştie unde merg”, subliniază fermierul din Cenad, judeţul Timiş. Această reţinere, deja contestată în rândul fermierilor, ar putea fi doar începutul. Statul ia acum în calcul instituirea unui fond de risc pentru despăgubirea culturilor afectate de secetă, fond la care fermierii ar trebui să contribuie cu 20 de euro pe hectar, pe lângă cei 3% deja luaţi.

Un fond prea mic pentru pierderi atât de mari

Conform discuţiilor din minister şi din structurile agricole, fondul de risc ar urma să acopere o suprafaţă totală de aproximativ 1,5 milioane de hectare. Fermierii avertizează însă că această valoare este mult sub realitatea din teren. Vasile Târziu aminteşte că, în urmă cu doar câţiva ani, seceta a afectat peste 4 milioane de hectare, inclusiv toată Câmpia Bărăganului.

Chiar şi cu contribuţiile suplimentare ale fermierilor, fondul ar genera sume mici, imposibil de împărţit echitabil într-un an cu secetă extinsă. „Dacă faci calculele, maximul pe care l-am putea primi ar fi în jur de 100 de euro pe hectar. Şi asta în cel mai fericit caz. Este insuficient, nu acoperă nici pe departe pierderile reale”, explică bănăţeanul. În opinia sa, sistemul propus pare mai degrabă un mecanism prin care povara financiară este mutată pe umerii fermierilor, iar statul evită responsabilitatea.

Producţii diminuate drastic şi preţuri nerentabile

Extremitatea vestică a ţării, unde îşi desfăşoară activitatea Vasile Târziu, este una dintre cele mai expuse zone din ţara noastră la secetă, fenomen care şi anul acesta a afectat o bună parte din culturile agricole semănate în primăvară. „În patru luni au căzut doar 17 litri de precipitaţii, iar temperaturile extreme au amplificat efectele lipsei de apă. Hărţile pedologice arată clar – rezervele de apă din sol sunt aproape inexistente”, afirmă Târziu.

În aceste condiţii, spune el, planurile de investiţii sunt puse pe pauză, iar fiecare decizie în fermă devine o chestiune de supravieţuire. „Nu ne mai permitem investiţii. Totul trebuie gândit atent, ca să poţi rămâne pe linia de plutire”, mărturiseşte acesta. Seceta a lăsat urme adânci în acest an. La floarea-soarelui, pe 700 de hectare Vasile Târziu a înregistrat o producţie medie de doar 1.460 kilograme la hectar – mult sub aşteptările sale.

Nici la grâu situaţia nu a fost prea bună. Din cauza temperaturilor foarte ridicate care au lovit plantele deja slăbite de secetă, fermierul a pierdut după estimările sale în jur de 1,2 tone/ha faţă de media obişnuită. Chiar dacă a reuşit să obţină aproximativ 6 tone la hectar în medie, producţia nu este rentabilă în condiţiile preţurilor actuale. „Costurile sunt prea mari, iar preţul de valorificare nu acoperă munca”, constată acesta.

Fără investiţii şi fără marje, fermierii caută supravieţuirea

Cei care trăiesc astăzi exclusiv de agricultură, cum este şi Vasile Târziu, au ajuns în pragul disperării. Fără activităţi conexe, care să acopere o parte din pagube, pierderile devin greu de compensat. Administratorul societăţii Agrobilan SRL recunoaşte că viitorul este în valorificări superioare, în produse finite, nu intermediare.

Citeşte şi:
Fermierii luptă cu SECETA. Statul cu cine luptă?

„Nu făină, ci produse precum napolitanele, pe care să le poţi pune direct pe raft. De ce? Pentru că produsele intermediare concurează direct cu Ungaria, care are bonitate şi subvenţii mai mari, oferind preţuri mai bune şi împingând producţia românească în dezavantaj”, avertizează fermierul bănăţean.