O comunitate primitoare şi o întreprindere socială de inserţie a femeilor! Aceasta este, pe scurt, „Curtea Culorilor”, un proiect de suflet pe care Adriana Formenti l-a implementat în localitatea Sârbova din judeţul Timiş, unde tinere provenite din medii defavorizate au şansa la integrare socială, precum şi posibilitatea de a-şi câştiga existenţa cu ajutorul unui mic business din domeniul producţiei de lactate.

Originară din Brescia, nordul Italiei, Adriana Formenti a venit în România în urmă cu exact 20 de ani, pentru un proiect susţinut de Biserica Catolică. Iniţial a ajuns la Bucureşti, unde a petrecut nu mai puţin de nouă ani, după care, în 2012, s-a mutat la Sârbova, o mică aşezare din Lunca Timişului, aflată la circa 35 km de Timişoara, unde a achiziţionat două case şi terenul aferent acestora. Departe de aglomeraţia urbană, de care se cam săturase, aici şi-a găsit liniştea şi rostul. Iar odată cu mutarea în vestul ţării, a decis să întindă o mână de ajutor tinerelor din orfelinate, care nu aveau familie şi nici prea multe opţiuni în viaţă după ce părăseau mediul instituţionalizat. De aceea le-a luat sub aripa-i protectoare.

Trebuie să fim mai buni unii cu alţii. Şi nu trebuie să fii bogat pentru asta. Voluntariatul înseamnă să-ţi dedici o parte din timp pentru a face ceva bun pentru societate – ADRIANA FORMENTI, Fondator Asociaţia Curtea Culorilor

O societate matriarhală

În prezent, alături de ea se află patru fete şi un băieţel, dar şi alte două tinere din Italia care fac serviciul civil, o formă de voluntariat susţinută de statul italian. Împreună, acestea lucrează pământul, cresc păsări de curte şi se ocupă de procesarea laptelui în microferma în care au investit toate resursele de care dispun. Fără experienţă în agricultură, Adriana a învăţat totul pe parcurs. Informaţiile şi le-a luat direct de la sursă, în sensul că s-a inspirat de la producători din Italia, care sunt renumiţi pentru calitatea şi diversitatea brânzeturilor. Reţetele sunt, aşadar, cele originale, dacă vorbim de Ricotta şi Stracchino, care se consumă proaspete, sau Caciotta, un soi de brânză maturată, foarte populară în regiunea Toscana. Şi-a permis să vină însă şi cu propria imaginaţie în cazul brânzeturilor maturate pe care le produce.

Vezi AICI ce sortimente produce şi ce reţete foloseşte!

Grădina cu mirodenii, pentru adevăraţii gurmanzi

Pe lângă procesarea laptelui, Adriana şi fetele sale şi-au amenajat şi o grădină, unde cultivă în special sparanghel, căpşuni şi roşii, pentru consum propriu şi puţin pentru vânzare directă. Majoritatea clienţilor sunt din Timişoara. Au amenajat şi un plaţ cu ierburi aromatice. O parte din mirodenii sunt folosite şi pentru a da gust brânzeturilor. Oregano, salvie, cimbru, rozmarin sunt câteva ingrediente care fac deliciul consumatorilor cu gusturi rafinate.

Sarcini bine repartizate

Fiecare ştie ce are de făcut în această microfermă. Mama copilului este responsabilă de curăţatul brânzeturilor maturate din pivniţă. Două fete se ocupă efectiv de procesarea laptelui şi producţia de brânză, ele fiind şi angajate oficial. Celelalte au grijă de grădină sau ajută din când în când la alte treburi pe lângă casă. Iar Adriana supervizează întreg procesul de lucru. Îi place ceea ce face şi are o mare mulţumire sufletească ştiind că oferă un adăpost şi posibilitatea de integrare pentru tinere care altfel ar avea probabil mari dificultăţi în a-şi găsi un rost în viaţă.

SE CAUTĂ PSIHOLOG!

În altă ordine de idei, spune că ar avea nevoie de un psiholog cu care să interacţioneze fetele măcar o dată pe săptămână şi care ar fi dispus să se deplaseze la Sârbova, chiar dacă asta ar însemna nişte costuri suplimentare. „Le-ar ajuta foarte mult pe partea de dezvoltare personală. Eu cât de apropiată sunt de fete, nu am pregătirea unui psiholog sau a unui asistent social. Simt că e nevoie de un profesionist aici”, admite Adriana Formenti.

Adăpost automatizat pentru găini

Pentru a-şi asigura hrana de zi cu zi, fetele de la Curtea Culorilor s-au apucat mai nou şi de creşterea găinilor. Din păcate, însă, au pornit oarecum cu stângul în această direcţie, căci din cele 20 de puicuţe pe care le-au cumpărat, 12 s-au dovedit a fi… cocoşi. Păsările, din rasa Sussex şi Australorp, sunt ţinute într-un adăpost mobil, care a costat-o 6.000 de euro şi a fost adus tocmai din Italia. Coteţul este dotat cu adăpătoare şi sistem de evacuare a ouălor.

„Mâncare punem o dată la zece zile iar apă o dată pe lună. Totul este automatizat. E mai simplu şi pentru noi, că nu trebuie să stăm prea mult în preajma gâinilor”, recunoaşte italianca. Pe viitor, aceasta se gândeşte să facă şi paste din ouă de la propriile găini.

De asemenea, pe o mică suprafaţă cultivă şi o varietate de porumb negru antic (Spinato Nero della Val Camonica, îi spune în italiană), pentru mămăligă.

Lipseşte tradiţia voluntariatului

Deşi a constatat că românii au o mentalitate uşor diferită de cea a italienilor, Adriana Formenti se simte foarte bine în ţara noastră. Singurul lucru pe care nu îl înţelege este cum de în România nu există o tradiţie a voluntariatului. „Poate pe undeva e explicabil prin prisma trecutului, dar m-aş fi aşteptat să se schimbe mentalitatea oamenilor de aici după atâţia ani de democraţie. Poate cândva lucrurile se vor schimba şi în această privinţă”, nădăjduieşte aceasta.