Chiar dacă, recunoaşte Cristina, nu avea nici un fel de experienţă în domeniu, a simţit că are nevoie de un reset în viaţa profesională şi nu regretă nici un moment alegerile făcute. Astăzi, împreună cu soţul său, lucrează 900 de hectare de teren şi deţine un efectiv de 400 de vaci pentru lapte în localitatea Chirileu. Drumul spre performanţă nu a fost însă unul uşor, au avut şi numeroase încercări de trecut până au ajuns la succesul din prezent.

Punct şi de la capăt
Iniţial, erau crescători de Bălţată Românească, dar în primăvara anului 2016 au pierdut întreg efectivul de animale din cauză unui focar de TBC. „Practic, a trebuit să sacrificăm toate cele 500 de bovine pe care le aveam la vremea respectivă, după ce am cumpărat nişte vaci bolnave de la Sighişoara. Încă aşteptăm despăgubiri din partea statului român. Cred că ne vom adresa la CEDO pentru a ni se face dreptate. Nu am primit despăgubiri pe motiv că nu am fi avut filtru rutier la intrarea în fermă, deşi am prezentat în instanţă poze care atestau că acesta exista”, ne mărturisea revoltată Cristina. Fără să stea prea mult pe gânduri şi ghidându-se după principiul „ce nu te doboară, te întăreşte”, soţii Covrig au strâns din dinţi şi au mers mai departe. Salvarea lor a venit din partea companiei Hochland, care le-a propus un parteneriat de colaborare pe care nu l-au putut refuza. În decembrie 2016 şi în primăvara lui 2017 au cumpărat, cu sprijinul cunoscutului procesator de lactate, 140 de juninci gestante Holstein din Olanda. Dar la scurt timp s-au trezit din nou într-o situaţie de cumpănă. Au pierdut 20% din animale din cauză că aveau acidoză şi nu au ştiut cum să gestioneze situaţia.

Agroland, o colaborare de succes
„Nu furajam animalele după o reţetă specifică şi foloseam metode tradiţionale. Furajarea noastră a afectat sănătatea animalelor, rezultând dezechilibre majore. Nu am realizat la început ce se întâmplă cu animalele noastre, iar medicii veterinari cu care am discutat nu au găsit nici o explicaţie pentru ce se întâmpla, decât eterna «problemă de adaptare». Asta până când am primit întâmplător vizita unui reprezentant al companiei Agroland, care a recunoscut imediat semnele acidozei”, îşi aminteşte Cristina. Împreună cu acesta au stabilit măsurile urgente de luat pentru diminuarea pierderilor, stoparea bolii şi, treptat, stabilizarea şi recuperarea animalelor. Iar de atunci, lucrurile au evoluat numai într-o direcţie pozitivă. În prezent, familia Covrig are peste două sute de exemplare la muls, cu o producţie medie de lapte pe cap de animal de 25 de litri!
Evident, colaborarea cu Agroland a continuat, iar beneficiile sunt pe măsura aşteptărilor. „Am învăţat că dacă ai o raţie echilibrată, vei avea nişte animale sănătoase, fără probleme podale, fără probleme de reproducţie. Reţetele de furajare le stabilim împreună, pe baza observaţiilor în grajd. Folosim grăsime protejată şi premix în furajare, elemente pe care nu le cunoşteam înainte şi care aduc plusvaloare evidentă pentru animalele noastre”, ne-a explicat proprietara fermei.

Furajarea deficitară, o problemă în România
Opinie împărtăşită şi de către Dan Robasciuc, administratorul Agroland Professional Farm, alături de care am petrecut, la început de mai, o după-amiază în ferma de la Chirileu. „Familia Covrig s-a confruntat cu probleme oarecum normale pentru România în ceea ce priveste fermierii care au decis să crească vaci de lapte Holstein şi care nu aveau experienţă în creşterea acestei rase. Junincile aduse din Olanda, din cauza stresului de transport, fără o pregătire pentru fătare corespunzătoare, fără o întreţinere adecvată perioadei de «proaspăt fătate» (fresh), aveau probleme de sănătate, în special din cauza furajării deficitare. Am decis împreună un protocol pe termen scurt şi câţiva paşi ulteriori de urmat pentru a limita pierderile, pentru a începe recuperarea animalelor afectate şi, bineînţeles, pentru prevenirea apariţiei problemelor în rândul junincilor care urmau să fete. Soţii Covrig s-au pus imediat pe treabă şi rezultatele nu au întârziat să apară. Din acel moment, avem o colaborare foarte bună şi suntem uimiţi de deschiderea şi de dorinţa de învăţare a acestor oameni şi de gradul ridicat de implicare în toate activităţile fermei. Suntem alături de ei cu soluţii pentru fiecare situaţie şi stabilim împreună ce este mai bine pentru ferma lor. În acest moment avem o relaţie bazată pe încredere şi pe rezultate şi privim cu optimism spre planurile de viitor ale acestor gospodari”, susţine Dan Robasciuc.

Condiţii de performanţă, pentru calitate şi cantitate
În hrănirea viţeilor, soţii Cristina şi Paul Covrig folosesc administrarea de colostru în primele zile de viaţă, iar vacile sunt vaccinate înainte de fătare. Copiii – Ana, Denisa, Petre şi Alexia – sunt şi ei implicaţi în activităţile din fermă. Când nu sunt la şcoală, stau mai tot timpul în preajma animalelor. Ştiu să le hrănească, să mixeze furajele. Participă la alăptatul viţeilor, cunosc chiar şi protocoale de tratamente. Pe semne că îşi vor lega viitorul de această afacere. O adevărată binecuvântare pentru părinţi, care sunt foarte mândri de ataşamentul copiilor. Targhetul lor este să ajungă la un efectiv de 600 de vaci adulte. „Noi avem o regulă în fermă: femelele nu pleacă de aici. Doar tăuraşii îi trimitem la abatorizare. Pe junincile fătate la noi facem inseminare artificială cu material sexat”, afirmă Paul.
Laptele pe care îl livrează – undeva la 5.000 de litri zilnic – este de calitate superioară. Conţinutul de proteină e în jur de 3,8%, iar procentul de grăsime oscilează între 4,2 şi 4,3. „Hochland apreciază asta şi de aceea primim un preţ bun pentru laptele livrat”, ne confirmă capul familiei. Paul a moştenit dragostea pentru agricultură de la bunici, iar la 17 ani s-a apucat serios de lucrat pământul. Asta era în anul 2000. Ulterior a investit şi în zootehnie, orientându-se spre creşterea bovinelor, cu gândul că astfel câştigurile vor veni mai des, nu doar la recoltare.

Pâine fără amelioratori
Baza furajeră şi-o asigură din producţia proprie. Mai puţin şrotul de rapiţă, pe care îl cumpără. Cultivă porumb boabe, porumb siloz, sorg pentru siloz, secară, lucernă, grâu, orzoaică, orz de toamnă, triticale, floarea-soarelui şi soia. Ponderea cea mai mare o are porumbul. Doar o cantitate mică de porumb o comercializează, iar grâul îl folosesc mai mult pentru a onora contractele de arendă, dar şi pentru procesare, căci deţin o brutărie. „Facem pâine tradiţională pe vatră. În Ungheni avem un magazin, unde vindem şi lapte proaspăt şi câteva produse de patiserie. Foarte mulţi se plâng în România că nu găsesc pâine fără amelioratori sau aditivi, iar noi nu putem vinde mai mult pentru că nu e la fel de mare şi de pufoasă”, constată inginerul.

În aşteptarea subvenţiilor
În 2006, familia Covrig a accesat fonduri de 676.000 de euro pe program SAPARD. Banii au fost folosiţi pentru a ridica un grajd nou, care poate găzdui până la 220 de animale, o sală de muls şi câteva utilaje. Din punct de vedere al dotărilor, par destul de acoperiţi. Am văzut în curtea fermei câteva tractoare New Holland, John Deere şi Claas, cu puteri de la 100 la 260 de cai putere, pe lângă vechile U 650 încă în stare de funcţionare. Ultima achiziţie, o combină de recoltat furaje Jaguar, a fost expusă anul acesta la târgul Agraria, în standul celor de la Agrocomerţ Holding. Din câte am înţeles, ar mai avea nevoie de nişte cositori, dar şi de o sală de muls nouă, cu sistem de management integrat. „Actuala sală de muls nu mai face faţă. Funcţionează deja de 13 ani. Din banii pe subvenţii am vrea să achităm avansul pentru noua sală. Dar, din păcate, subvenţiile se lasă aşteptate. Am primit doar o mică parte. Nici nu ştim măcar pe câte animale vom primi bani. Totul e o enigmă la APIA. Oricum, anul de referinţă este 2013, când aveam un efectiv de patru ori mai mic decât în prezent. Asta nu este normal. La COP avem înregistrate 250 de vaci, însă nu ştim dacă vor fi acceptate toate. E un adevărat haos în sistem. Problema noastră este că băncile şi furnizorii de inputuri, adică creditorii noştri, nu ne cred că nu am primit banii de pe subvenţii, din moment ce ministrul susţine că s-au făcut plăţile. Şi noi suntem blocaţi. Sunt mulţi fermieri în această situaţie. Nu e corect ca unii să primească la timp şi alţii după multe luni de întârziere! Ar trebui să existe mai multă echitate”, consideră fermierul.

Cristina Covrig: „Avantajul în creşterea vacilor de lapte este faptul că ne asigură un venit constant lunar, ceea ce nu ar fi fost posibil dacă ne-am fi ocupat doar de cultura mare. Cred că am făcut alegerea corectă. În felul acesta avem integrată aproape în totalitate producţia”.

SFECLA DE ZAHĂR, O MARE PIERDERE
Pentru a-şi completa veniturile, soţii Covrig fac şi prestări de servicii. Undeva la 700 de hectare le lucrează extra, în special la recoltat furaje. S-au ocupat şi de cultivarea sfeclei de zahăr, însă anul trecut au renunţat la această cultură din cauza că le-a fost tăiată subvenţia. Pe nedrept, spun ei. „Noi aveam oameni care lucrau pe combina de recoltat sfeclă ce erau şcolarizaţi chiar la fabrica unde fusese produsă combina. Iar nouă, cei de la Tereos ne-a interzis să lucrăm mai mult de zece ore pe zi cu acea combină pe care ei ne-au dat-o. Or, în campanie asta nu e suficient. Cu toate că la noi în judeţ era o tradiţie să se cultive sfeclă de zahăr, au scăzut suprafeţele într-o proporţie covârşitoare. Vom ajunge să importăm tot zahărul, pentru că noi nu mai suntem în stare să producem. Pe lângă faptul că sfecla era foarte bună în rotaţia culturilor, tăiţeii de sfeclă reprezentau o opţiune excelentă în furajarea animalelor”, susţin proprietarii societăţii 3SCN.

Un articol publicat în revista Ferma nr. 9/236 (ediţia 15-31 mai 2019)