Informațiile sunt culese în urma sondajelor efectuate pe teren, sunt primite de la colaboratori sau de la colegii care lucrează în producția agricolă.

Insecte nedorite în lanul de grâu
• În primăvară s-a constatat un atac slab al larvelor gândacului ghebos (Zabrus tenebrioides). Deși precipitațiile au fost excedentare, condițiile climatice fiind favorabile prezenței larvelor acestui dăunător, o posibilă explicație pentru atacul mai slab constă în faptul că plantele de grâu au fost mult mai avansate în vegetație (în februarie a fost foarte cald). Acolo unde s-a înregistrat atac, plantele de grâu fiind mari, pagubele au fost minime.
• Datorită vremii total atipice din primăvară, caracterizată prin precipitații excedentare, nivelul mediu al adulților noii generații a ploșniței cerealelor (Eurygaster spp.) a fost foarte scăzut. În urma sondajelor efectuate, s-a constatat un nivel al populațiilor sub pragul economic de dăunare (PED). În ultimii ani s-au înregistrat densități scăzute de ploșnițe, în special ca urmare a condițiilor climatice nefavorabile. Cu toate acestea, la recoltare s-a constatat o densitate mai mare a ploșnițelor; întrucât nu s-au hrănit suficient pentru a-și forma corpul gras necesar pentru iernare, insectele nu au migrat în păduri. Trebuie menționat că, în acest an, în sud-estul țării, adulții hibernanți au apărut în câmp din locurile de iernare încă din a doua decadă a lunii martie, mult mai repede decât este menționat în literatura de specialitate. Principalul motiv? Condițiile climatice de la începutul primăverii: luna februarie a avut temperaturi medii ale aerului mai ridicate decât media multianuală pentru luna martie! De aceea ar trebui extinse cercetările privind influența schimbărilor climatice asupra evoluției populațiilor de ploșnițe. Chiar dacă în ultimii ani prezența ei a fost mai scăzută, ploșnița cerealelor reprezintă în continuare cel mai periculos dăunător al grâului. Ca și în anii trecuți, în 2016 s-a constatat creșterea proporției adulților ploșniței vărgate (Aelia spp.) în parcelele cu grâu, din totalul ploșnițelor identificate.
Tot în primăvară, în lanurile de grâu și-a făcut apariția complexul de specii de afide (Schizaphis graminum, Macrosiphum avenae, Rhopalosiphum maydis, Rhopalosiphum padi, Metopolophium dirhodum). Ploile excedentare din aprilie-mai au stopat acești dăunători, pagubele produse de afide fiind minime sau inexistente.
• Aceeași situație s-a repetat și în cazul altor dăunători, cum ar fi gândacul bălos (Lema melanopa) sau tripșii cerealelor (Haplothrips tritici). Atacurile nu au fost ridicate, ca urmare a vremii mai puțin favorabile pentru evoluția acestor dăunători. De fapt, am putea spune că primăvara acestui an a fost, mai degrabă, una „vest-europeană”. Cu toate acestea, nu trebuie să ne culcăm pe-o ureche. Dăunătorii grâului sunt prezenți în lan an de an, iar când condițiile climatice sunt favorabile, nivelul populațiilor poate crește peste PED. Prevenția este cheia succesului.

Dăunători problemă la porumb
• Deși primăvara a fost, la prima vedere, mai puțin favorabilă pentru atacul rățișoarei porumbului (Tanymecus dilaticollis), dăunătorul a pus multe probleme fermierilor din sud-estul țării, dar și din zona de nord-est, unde a plouat mai puțin în primăvară (comparativ cu sud-estul țării). În multe zone, semănatul culturilor de porumb a întârziat din cauza ploilor excedentare. Fermierii au semănat chiar și în a doua decadă a lunii mai. În ultimele zece zile din mai, temperaturile au crescut și a plouat mai puțin, deci dăunătorul a fost ajutat de vreme. S-a constatat atac mai ridicat la plantele de porumb semănate mai tardiv, în zona de sud-est a țării. Dar și plantele de porumb semănate în epoca optimă au avut de suferit. Ploile de după semănat au dus, în multe cazuri, la formarea crustei, ca urmare plantele au răsărit mai greu, fiind sensibile la atac. Deși valorile medii ale temperaturilor și precipitațiilor din aprilie și mai arată că a fost o perioadă ploioasă și cu temperaturi moderate, totuși în acest interval am avut parte și de zile cu temperaturi ridicate, când dăunătorul se simțea „ca la el acasă”. Prin urmare, acolo unde semințele de porumb nu au fost tratate, și în acest an s-au înregistrat probleme cu rățișoara.
• În acest an, la porumb, au fost probleme mari cu sfredelitorul porumbului (Ostrinia nubilalis). S-au înregistrat atacuri deosebit de ridicate ale acestui dăunător atât în zonele clasice, din vestul și centrul țării, dar și în zonele considerate mai puțin favorabile, din sudul și estul țării. Explicația constă, pe de o parte, în condițiile climatice din primăvară – începutul verii, mai ales cele din perioada depunerii pontei și eclozarea larvelor (până la pătrunderea lor în tulpini), favorabile evoluției dăunătorului (umiditate relativă a aerului mai ridicată, temperaturi moderate, absența arșiței). Mortalitatea redusă a larvelor a însemnat mai multe insecte în tulpinile plantelor de porumb.
De asemenea, pe piață există o multitudine de hibrizi de porumb despre care se cunosc puține informații (referitor la toleranța acestora la atacul sfredelitorului. Pe de altă parte, o iarnă ușoară ar putea determina o mortalitate mai scăzută a larvelor hibernante, prin urmare în primăvara următoare populațiile ar putea fi mai ridicate, care pot produce mai mulți urmași).
• În zona de sud-est s-a constatat un nivel ridicat al larvelor omizii fructificațiilor (Helicoverpa armigera) la porumb. În acest an dăunătorul s-a manifestat mai târziu decât în mod obișnuit. Atacul larvelor a început cu a doua decadă a lunii august, mai afectate fiind plantele de porumb semănate în luna mai (ca urmare a condițiilor nefavorabile), comparativ cu cele semănate la o dată normală.

Foto 1 – Prezența afidelor pe spicele de grâu (7 iunie 2016)

Foto 2 – Atac de tripși adulți pe spice de grâu (10 mai 2016)

Foto 3 – Prezența adulților hibernanți de ploșnițe la grâu (18 mai 2016)

Foto 4 – Atac de rățișoara porumbului (18 mai 2016)

ATAC AGRESIV AL SFREDELITORULUI PORUMBULUI
În zona de sud-est, sondajele efectuate înainte de recoltarea porumbului, prin secționarea tulpinilor, au indicat o frecvență de sută la sută a atacului de Ostrinia și, în multe cazuri, galeriile făcute de larve depășeau câțiva zeci de centimetri! În multe cazuri s-au găsit și zece larve vii/tulpină. De când lucrez în branșa entomologică (8 ani și jumătate), pot spune că acesta este cel mai ridicat atac pe care l-am văzut în sud-est. Colegi cu vechime mult mai mare în meserie au spus că este cel mai mare atac pe care l-au văzut în sud în ultimele trei decenii.

Articol publicat in revista Ferma nr. 22 (183) din 15-31 decembrie 2016