În ferma fraţilor Mălan din Husasău de Criş, judeţul Bihor, totul se împarte… frăţeşte. Şi vacile, şi munca, şi cheltuielile, dar şi câştigul. Au avut de când se ştiu animale în gospodărie, dar se ocupă serios de creşterea vacilor cu lapte cam de 9 ani. Acum au 40 de toate, din care 25 la muls, însă nu se vor opri aici. Anul trecut au construit adăpostul şi anexele fără să ia vreun credit sau bani împrumut.
„Nu am făcut studii, nici liceul agricol, numai natura şi plăcerea ne-au învăţat. Ne-am documentat pe internet, prin cărţi, de la alţi fermieri. Am început să construim grajdul anul trecut în mai, dar nu am lucrat continuu. Nu am luat bani împrumut, am reinvestit din ce am câştigat. Am luat subvenţia, am mai cumpărat ceva şi aşa am făcut cu toate investiţiile. Aşa ar trebui să facă toţi fermierii români cu subvenţiile, nu să-şi ia maşini scumpe sau mai ştiu eu ce. Dacă nu ai curaj să te apuci cât eşti tânăr, degeaba. Ai o vârstă la care nu judeci bine, până la 40 de ani, când eşti bucuros de orice şi poţi lupta!”, îmi spune Adrian.
Ne-am întâlnit pe… facebook!
Pe Radu Mălan l-am „cunoscut” pe facebook, în grupul nostru „Ferma de familie”, o comunitate care adună laolaltă oameni frumoşi şi harnici, cu poveşti care trebuie spuse… Aşa l-am cunoscut şi pe Valentin Roşu de la Orăştie, aşa s-au cunoscut Roşu cu Mălan şi în 18 octombrie ne-am dat cu toţii întâlnire la Bihor! L-am întâlnit şi pe micul fermier Cezar şi pe fratele lui, Victor; ei şi Elena a lui Roşu sunt vedete în „Ferma de familie”.
În ferma familiei Mălan fiecare are rostul lui şi, pe lângă cei doi fraţi, toţi ceilalţi sunt implicaţi în activitatea zootehnică: Laura – soţia lui Radu, Cristina – sora cea mică a celor doi fraţi, juniorii lui Radu şi mama Mălan, cea care face brânza cea mai bună!
Cumpără vacile după ochi. Dar au ochiul format!
La 40 de capete, cu o medie de 25 de vaci în lactaţie, producţia medie este de 20 de litri/cap de vacă mulgătoare. „Le-am luat din târguri, de pe internet… Le-am luat după ochi în general, ne-am mai şi înşelat… De la vacile mai bune ţinem toate viţelele, alegem ce ne place şi păstrăm. În general, selectăm viţelele de la vacile care prind la montă din prima încercare. În procent de 90 la sută avem succes cu calculul acesta. Le însămânţăm numai artificial, cu paiete de la Târgu Mureş. Am avut şi un taur, dar l-am vândut după o lună şi jumătate. În jur de 70 la sută din cazuri alegem paietele cele mai bune pentru vaci, acolo unde au potenţial şi ştim ce ne interesează. 180 de lei am plătit pentru o montă, încercăm să mergem pe ce este mai bun”, spune Adrian Mălan.
Şi-au stabilit şi un target: vor să ajungă la 40 de vaci în lactaţie, adică 20 de capete pe familie. „Vrem să le înmulţim, dar treptat. Dacă ajungem la 40 mulgătoare, atunci trăim cât de cât bine”, spune Radu.
Mâncare bună, apă la discreţie
Fraţii Mălan lucrează în jur de 40 de hectare, în arendă şi proprietate: „Ca să nu avem probleme cu nutreţul, noi am socotit hectarul şi vaca, fără păşune, şi ne ajunge. Avem în jur de 20 de hectare de lucernă şi trifoi. Iarna le dăm 70 la sută lucernă, tărâţe la discreţie şi daralău de porumb cu triticale. Concurează cu silozul amestecul acesta”.
I-am întrebat pe Radu şi Adrian cine le-a făcut reţeta de furajare? „Noi, din experienţă. Am luat siloz la baloţi vidaţi, mâncau, nimic de zis, dar aşteptau după tărâţe. Dacă l-aş face eu ar fi altă treabă, dar să-l cumpăr şi să mai cumpăr şi tărâţe, nu merge. Tot timpul venim cu supliment, niciodată numai păşune. 365 de zile din an mănâncă de două ori pe zi tărâţe şi în iulie-august, când nu apucă să meargă pe hotar, le semănăm porumb şi le dăm masă verde. Dar lucerna este baza şi apa la discreţie, tot timpul. Fără apă, vaca nu produce lapte orice i-ai da. Altfel de ce scrie în carte că dacă vrei să înţărci vaca, să-i reduci porţia de apă, în primul rând…”, explică Adrian.
„Nu avem lapte cât am putea vinde!”
Marele noroc al familiei Mălan e că piaţa de desfacere este foarte bună în zonă. „Laptele îl vindem o parte crud, avem masă în piaţa mare din oraş, duc în fiecare zi cam 150 de litri la piaţă. Şi restul îl procesăm: facem brânză telemea, smântână, brânză dulce. Mai avem şi clienţi acasă, şi clienţi care vin în Oradea… dar nu avem lapte cât am putea da. Lucrăm la 50% capacitate, ca o fabrică!”, explică fraţii de la Husasău, mândri de rezultatele muncii lor. Şi adaugă: „La noi totul este făcut ca la carte, medical veterinar se ocupă de vaci, noi fiecare de partea noastră. Totul se face la fix, la ora 5 dimineaţa suntem în grajd. Vacile astea sunt venitul întregii familii. Toţi trăim de pe urma lor, mai puţin sora noastră, care este angajată. Mama ne ajută fără pretenţii, a zis că atâta cât trăieşte, ea ne ajută cu asta. La Oradea în piaţă avem şi angajată, dar merg şi eu în fiecare zi, în afară de duminica. Piaţă e până la ora 16-17, eu în două ore sunt gata, duc toată marfa la comandă”, spune Adrian.
Fraţii Mălan sunt mulţumiţi cu banii câştigaţi pe munca lor. Laptele îl dau cu 2,5 lei/litru, brânza dulce 12 lei, smântâna cu 12 lei şi telemeaua de la 15 lei în sus. „Suntem singurii autorizaţi din comună pentru procesare, noi nu avem nicio problemă. Când vine controlul în piaţă fuge lumea, dar Elena, angajata noastră, stă liniştită că suntem în regulă cu totul”, explică Adrian.
O familie frumoasă, cu oameni harnici, obişnuiţi de mici cu munca grea, dar încăpăţânaţi în sensul bun al cuvântului. Ştiu ce vor şi se dau peste cap să le iasă lucrurile întocmai. Au crescut greu, fără tată, dar asta nu i-a împiedicat să lupte şi să obţină ferma la care au visat. „Noi lucrăm împreună, ca fraţii, împărţim totul. Nu sunt discuţii, în primul rând trebuie să fie înţelegere între noi”, îmi spun Radu şi Adrian. Mă bucur mult că am avut ocazia să îi cunosc, la ei acasă, şi să le spun povestea de viaţă. Să vă meargă toate din plin, oameni buni!
