Pe lângă aceasta, Curtea atrage atenţia că unele măsuri excepţionale nu au fost direcţionate în mod corespunzător şi pot antrena plăţi compensatorii disproporţionate.
Politica agricolă comună (PAC) a UE cuprinde o gamă de măsuri destinate să garanteze venituri stabile şi adecvate pentru fermieri. Plăţile directe efectuate către cei 6,4 milioane de fermieri din cele 28 de state membre reprezintă 41 miliarde de euro pe an. Pe lângă aceste ajutoare, PAC include şi instrumente specifice pentru prevenirea şi gestionarea riscurilor şi a crizelor în sectorul agricol. De exemplu, pentru stabilizarea veniturilor agricole se poate recurge la asigurări şi la fonduri mutuale. Există, de asemenea, măsuri excepţionale menite să stabilizeze piaţa în ansamblu în cazul unor perturbări grave, cum a fost atunci când Rusia a decis, în 2014, să interzică anumite importuri agricole provenite din UE.
Măsuri cu impact redus
Curtea a examinat în mod special dacă aceste instrumente fuseseră puse în aplicare în mod eficient şi dacă au rezultate. Accentul a fost pus în special pe sprijinul oferit de UE pentru asigurări şi pe măsurile excepţionale introduse pentru sectorul fructelor şi legumelor, ca urmare a sancţiunilor impuse în 2014 de Rusia. CEC recunoaşte că PAC dispune de o gamă variată de măsuri de protecţie a veniturilor, iar plăţile directe joacă un rol important în această privinţă. În medie, ele reprezintă un sfert din veniturile fermelor, permiţându-le fermierilor să facă faţă mai bine diminuării preţurilor sau unei producţii mai scăzute, reducându-le astfel necesitatea de a contracta o asigurare. În acelaşi timp, PAC promovează din ce în ce mai mult măsurile de prevenire, în special încurajând fermierii să adopte bune practici agricole şi de mediu. Curtea a constatat însă că această activitate are un impact redus asupra comportamentului fermierilor, deoarece este posibil ca cei care fac asigurare să nu aibă un stimulent suficient pentru a aplica o strategie de afaceri mai favorabilă rezilienţei sau pentru a se adapta la schimbările climatice.
Puţini beneficiari
Potrivit CEC, cea mai mare parte din cei 2,6 miliarde de euro pe care UE i-a înscris în buget pentru a-i ajuta pe fermieri să se asigure împotriva volatilităţii preţurilor şi a pierderilor de producţie a avut un impact scăzut. Banii ajung la o proporţie foarte mică de fermieri, deoarece mai puţin de 10% din cei care încheie asigurări fac acest lucru cu sprijinul UE. Majoritatea fermierilor nici măcar nu au în vedere să se protejeze împotriva riscurilor, întrucât se aşteaptă să primească oricum ajutoare publice substanţiale în cazul unei crize. În plus, sprijinul oferit de UE pentru asigurări nu este direcţionat către cei care au cu adevărat nevoie. În cele două state membre care apelează cel mai mult la acest sprijin (Italia şi Franţa), Curtea a observat o concentrare în sectorul vitivinicol. În acest sector, în care capitalul asigurat poate ajunge la 115.000 de euro pe hectar, mulţi beneficiari, având în vedere capacitatea lor financiară şi profilul lor de risc, şi-ar fi asigurat producţia şi în lipsa subvenţiilor din partea UE.
În ceea ce priveşte cei 513 milioane de euro cheltuiţi pentru sectorul fructelor şi legumelor în perioada 2014-2018, ca reacţie la interdicţia impusă de Rusia, UE nu a stabilit parametri obiectivi pentru a analiza dacă este oportun să se recurgă la acest sprijin. De exemplu, 61% din sprijin a fost acordat producătorilor de mere (în principal din Polonia), deşi exporturile de mere au rămas relativ constante sau chiar au crescut. De asemenea, măsuri excepţionale s-au aplicat şi pentru alte fructe (cum ar fi piersicile şi nectarinele), mai degrabă pentru a se aborda problema supraproducţiei structurale în UE decât pentru a se face faţă unor perturbări punctuale ale pieţei.
Nu în ultimul rând, Curtea observă că sprijinul din partea UE pentru retragerea produselor în vederea distribuirii gratuite a fost costisitor. În unele cazuri, tarifele plătite au depăşit în mare măsură preţurile pieţei şi au permis astfel să apară o situaţie de supracompensare.
Articol publicat în revista Ferma nr. 1/250 (ediţia 1-31 ianuarie 2020)
