Gât Golaş, din Transilvania până în Africa - Revista Ferma
7 minute de citit

Gât Golaş, din Transilvania până în Africa

gat golas 1 m Gât Golaş, din Transilvania până în Africa

La începutul anilor 1930, pentru a ţine pasul cu celelalte rase de păsări crescute în scop comercial, în Ungaria s-a început un program de ameliorare important al rasei Gât Golaş de Transilvania la predecesorul Institutului de Cercetări pentru Animale Mici de la Gödöllö. Aceste lucrări au condus la îmbunătăţirea însuşirilor productive ale rasei, ca rasă mixtă de carne-ouă.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial aceste păsări au fost distruse, dar efectivele au fost refăcute şi dezvoltate în deceniul 1950. Începând din anii 1960, ele au fost înlocuite de hibrizi străini, atât de ouă cât şi de carne, chiar în fermele mici. Conservarea raselor ungureşti şi transilvănene, ca rezervă de gene, a intrat în sarcina Institutului de Control al Calităţii din Agricultură, în cooperare cu universităţile de specialitate, asociaţiile de crescători de păsări în rasă curată şi Institutul de Cercetări pentru Animale Mici.

Rasele Gât Golaş provenite din Transilvania sunt răspândite în toată lumea, inclusiv Africa de Sud, unde sunt cunoscute sub numele de „Kaalnek”. Un motiv îl reprezintă faptul că suportă mai bine căldurile extreme decât celelalte rase. De altfel, Germania a încercat să populeze Gât Golaş în sud-vestul Africii încă înainte de primul război mondial.

În prezent găinile Gât Golaş sunt folosite de către diferite firme din Europa occidentală pentru obţinerea de hibrizi de carne utilizaţi în creşterea ecologică dar şi industrială, în producerea puilor sub etichetă de calitate, datorită formatului, uşurinţei de jumulire şi rezistenţei la stresul termic.

 

Însuşirile productive

Deşi răspândită pe întreg globul, atractivă ca exterior şi posesoare a unor foarte valoroase însuşiri productive, rasa Gât Golaş pare să fie cea mai puţin studiată dintre rasele cu răspândirea ei. Cercetările efectuate de către o serie de mari firme avicole în acest scop sunt în general păstrate secrete. Standardul însuşirilor productive este destul de controversat.

Ca greutate şi conformaţie rasa sugerează specializarea în producţia de ouă. Găinile, chiar numai moderat selecţionate, sunt bune ouătoare, de ouă mari. Ele pot produce anual 120-170 până la 200 de ouă, cu o greutate de 55-60 g şi coaja albă. Din date publicate mai vechi şi opinia crescătorilor de rasă curată rezultă că aceste găini produc ouă mai grele cu 10-15 g.

În direcţia producţiei de carne păsările Gât Golaş au o carne cu însuşiri de calitate deosebită, care nu rămâne în urma nici uneia din cele mai renumite rase. Culoarea pielii de pe corp este albă, culoare corelată cu o foarte bună calitate a cărnii.

De asemenea, produc o carcasă cu aspect foarte frumos, schelet fin, mai puţină grăsime şi randament la tăiere foarte ridicat. Pe de altă parte, pentru ambele direcţii de producţie rasa deţine încă o serie de însuşiri importante: puii au un ritm de creştere rapid şi o viabilitate remarcabilă; păsările sunt foarte rustice, deosebit de adaptabile la condiţii diferite de mediu îndeosebi la climat cald, uscat ca şi umed.

Această din urmă însuşire o face atractivă pentru avicultura în dezvoltare din ţările Asiei şi Africii, ca partener la hibridarea pentru broiler.

 

Caracteristici

Principala caracteristică a acestor rase (în formă pură) este faptul că tot gâtul şi guşa sunt fără pene, cu pielea de culoare roşie, dând păsărilor un aspect deosebit. Gena gâtului golaş (Na) este incomplet dominantă, astfel încât hibrizii din prima generaţie, cu excepţia “cravatei” (a unui smoc de pene), au gâtul golaş.

Gena respectivă controlează zonele pe care cresc penele (pteriile) şi apteriile (zone fără pene) de pe tot corpul, pasărea având puţine pene, mai ales pe piept şi abdomen. Aceste găini sunt în consecinţă mult mai uşor de jumulit decât majoritatea păsărilor de carne. Un Gât Golaş are aproape jumătate din numărul de pene al altor rase de aceeaşi mărime.

Însuşirea fiind sub control genetic, a fost recent dezvoltată experimental prin selecţie, până la reducerea aproape totală a penajului, ceea ce deschide în avicultură perspective cu totul noi.

 

Perspective ale rasei în ţara noastră

Sunt necesare eforturi pentru conservarea acestei rase naţionale, în primul rând din punct de vedere cultural, Gât Golaş de Transilvania reprezentând una dintre puţinele rase de animale de care este legat numele ţării noastre. Peisajul rural ar fi mult mai sărac fără aceste decorative şi folositoare păsări. În al doilea rând este necesară păstrarea rasei ca rezervă de gene şi ameliorarea, ca rasă mixtă, în special pentru fermele mici, deoarece necesită investiţii şi cheltuieli de producţie reduse.

Specialiştii de la noi trebuie să se preocupe mai mult de această rasă, cel puţin la nivelul ţărilor vecine, aşa cum este Ungaria şi Iugoslavia, care deţin în conservare efective importante de Gât Golaş. În prezent crescătorii de Gât Golaş în rasă curată pot beneficia de subvenţii pentru păstrarea genofondului rasei şi este momentul ca noile generaţii de crescători şi arbitri să acorde atenţia cuvenită acestei rase naţionale.

Este nevoie să fie depistate loturile valoroase, să se mărească numărul de crescători ai acestei rase şi efectivele lor, să se facă studii serioase pentru stabilirea nivelului actual al însuşirilor productive şi de exterior, să se elaboreze un standard realist pe baza căruia să se poată organiza selecţia de refacere a acestui important genotip, să se recunoască în mod oficial rasa la nivel naţional.

Un prim pas în această direcţie a fost făcut prin preocupările de organizare a unui club şi înfiinţarea unei asociaţii de creştere a găinii Gât Golaş de Transilvania (“Hobby GGT”, Ghimbav, Braşov, tel./fax 0268/258848).

Pe lângă îmbunătăţirea caracteristicilor de reproducţie, este important să se menţină calitatea cărnii.

Crescută în sistem semintensiv, poate asigura cel puţin parţial, materialul biologic necesar în producţia ecologică de carne de pasăre şi ouă, pentru care România are perspective deosebit de favorabile şi susţinere de către Uniunea Europeană.

 

Articol publicat în revista Ferma nr. 1(45)/2007

Cisteste si...

Recomandările redacției
Ultimele articole
Citește mai multe știri →