Pe scurt, avantajele economice – de conservare a biodiversităţii, protecţia mediului şi echilibrul peisagistic – ale sistemelor agrosilvopastorale sunt următoarele:
• Umbră pentru animale la păşunat în verile tot mai toride, cu sporirea producţiei (lapte, carne etc.) cu cel puţin 20-40% faţă de animalele care stau în soare deplin;
• Scărpinătoare de trunchiul arborilor pentru bovine, creându-le o bunăstare suplimentară;
• Pavăză pentru covorul ierbos al pajiştilor de sub coronamentul arborilor, covor care este de o calitate superioară, fiind ferit de insolaţia puternică a soarelui, având totodată drenaj biologic în caz de exces de umiditate şi beneficiind de dejecţiile animale care staţionează la umbră şi la scărpinat;
• Habitat pentru păsări şi alte animale care se hrănesc cu dăunătorii (insecte, rozătoare etc.) covorului ierbos al pajiştilor, respectiv o variantă gratuită de combatere biologică a dăunătorilor;
• Resursă furajeră suplimentară (Jir, ghindă, pere şi mere pădureţe etc.), care completează hrana animalelor în perioada de criză de iarbă din a doua parte a verii spre toamnă;
• Peisaj pastoral multifuncţional, atractiv pentru crescătorii de animale şi pentru practicarea agroturismului;
• Resursă genetică valoroasă pentru viitoarele pepiniere silvice care să înmulţească speciile lemnoase autohtone, adaptate mai bine la condiţiile de climă şi de exploatare.
Zone cu un potenţial extraordinar
Sistemele agrosilvopastorale pe care le-am întâlnit sunt foarte diversificate ca arbori izolaţi şi covor ierbos, în funcţie de zona fizico-geografică, de pedoclimat şi de modul de întreţinere şi de folosire al pajiştilor, după cum urmează:
• Munţii Măcinului: Izlazul ”Crucele” din comuna Greci, judeţul Tulcea, cu pajişti foarte valoroase de raigras peren (Lolium perenne) şi firuţa (Poa pratensis) sub stejari pufoşi (Quercus pubescens) şi cărpiniţă (Carpinus orientalis);
• Podişul Homoroadelor:
– Izlazul satului Mercheaşa, comuna Homorod, jud. Braşov, dominat de pajişti mai valoroase de păiuşuri (Festuca rupicola, F. rubra) şi iarba câmpului (Agrostis capillaris) cu stejari (Quercus robur);
– Izlazul satului Jimbor, ce aparţine tot de comuna Homorod, cu aceleaşi tipuri de pajişti cu pomi de păr pădureţ (Pyrus pyraster) şi măr pădureţ (Malus sylvestris);
• Munţii Gurghiului: Păşunea comunală Ibăneşti din judeţul Mureş, la ”Obârşia Dulcea”, cu pajişti de păiuş roşu (Festuca rubra) degradate, invadate puternic de ţepoşică (Nardus stricta) cu arbori izolaţi de fag (Fagus sylvatica).
Aceste sisteme agrosilvopastorale moştenite din moşi-strămoşi, care s-au mai păstrat la noi, sunt deosebit de valoroase din toate punctele de vedere prezentate anterior, meritând a fi conservate şi promovate pentru viitorul nostru şi al urmaşilor noştri.
SE IMPUN URMĂTOARELE MĂSURI URGENTE:
– Comuna Greci: reducerea prin defrişare cu circa o treime a arborilor de cărpiniţă, pentru a crea un echilibru mai bun între vegetaţia ierboasă şi lemnoasă, împreună cu lucrări de întreţinere curentă;
– Satul Mercheaşa: curăţirea de putregai şi plombarea scorburilor din trunchiurile stejarilor seculari, între care există un exemplar estimat ca vârstă la 900 de ani cu o circumferinţă de 9,20 m, diametru de 2,93 m şi înălţime de 21 m, şi înlăturarea vâscului (Viscum album), care parazitează aceşti arbori;
– Satul Jimbor: toaletarea arborilor de păr şi măr pădureţ, întreţinerea şi folosirea raţională a pajiştii;
– Satul Ibăneşti: toaletarea arborilor de fag, curăţirea şi plombarea scorburilor, îmbunătăţirea pajiştilor degradate şi folosirea lor raţională.
În plus, toţi arborii de pe aceste păşuni comunale ar trebui să fie marcaţi cu numere de înregistrare pentru a cunoaşte numărul lor în vederea monitorizării şi ocrotirii pe viitor.
Un articol publicat în revista Ferma nr. 13/218 (ediţia 1-14 august 2018)
