Florin Pîrgaru, fermier din judeţul Vaslui, avertizează că fără măsuri compensatorii reale, agricultura europeană riscă să-şi submineze proprii săi contributori.
În timp ce Uniunea Europeană vorbeşte despre solidaritate şi deschidere comercială, fermierii resimt tot mai acut dezechilibrele generate de aceste politici. Acordul Mercosur este perceput, la nivelul fermelor, ca o ameninţare directă la adresa competitivităţii producţiei europene.
Agricultura, o muncă grea cu recompense modeste
Fermierii sunt parte activă a bugetului UE şi susţin, prin munca lor, un sector strategic, însă prea des interesele lor sunt ignorate, consideră Florin Pîrgaru. Agricultura, subliniază el, este una dintre cele mai grele forme de muncă, comparabilă cu mineritul, atât prin efortul fizic, cât şi prin riscurile şi incertitudinile implicate. „După un an întreg de muncă, veniturile sunt mici, greu de obţinut şi necesită o chibzuinţă extremă pentru a putea supravieţui”, argumentează acesta.
Riscăm să pierdem o generaţie de fermieri
Dincolo de presiunea acordurilor comerciale, fermierul atrage atenţia asupra unui pericol şi mai mare: pierderea unei întregi generaţii de agricultori. „Fără măsuri reale de sprijin, fără subvenţii coerente şi fără finanţări accesibile, cu dobânzi rezonabile, agricultura riscă să devină un domeniu tot mai puţin atractiv pentru tineri”, consideră administratorul şi proprietarul SC Agro Oliver Trans SRL.
Citeşte şi:
VASILE TÂRZIU: Reţinerea celor 3% din subvenţii, o măsură abuzivă!
În opinia sa, sectorul agricol se confruntă deja cu o lipsă acută de forţă de muncă. „Tinerii nu mai sunt motivaţi să intre în agricultură, domeniu în care nu există program de opt ore, ci perioade de campanie extrem de solicitante, în care timpul nu mai este contorizat. Munca este continuă, iar presiunea de a duce la bun sfârşit fiecare etapă a campaniei este permanentă”, constată vasluianul.
Profit tot mai mic, costuri tot mai mari
În acest context, apare o întrebare firească: cine va mai lucra aceste terenuri în viitor, dacă actuala generaţie nu este susţinută, iar cea care vine din urmă nu mai este încurajată să continue? Chiar şi în situaţiile în care unii fermieri reuşesc să obţină profit, acesta vine cu eforturi suplimentare. „Integrarea altor activităţi, munca mai intensă, optimizarea fiecărei achiziţii şi trecerea la tehnologii moderne, mai conservatoare, devin condiţii obligatorii pentru supravieţuire. Însă toate aceste adaptări au limitele lor”, avertizează Florin Pîrgaru.
Problema majoră, subliniază acesta, este că marja de profit obţinută la finalul unui an agricol stagnează sau chiar scade, în timp ce costurile de producţie cresc constant. Această discrepanţă generează frustrări tot mai mari în rândul fermierilor. „Nu poţi face agricultură doar din dragoste pentru lucrul pământului. Trebuie să ai şi o satisfacţie materială. Măcar să ai acea subzistenţă cu care să supravieţuieşti şi să trăieşti cu speranţa că viitorul va fi mai bine”, concluzionează Florin Pîrgaru, care lucrează 2.500 de hectare.
