Este vorba de Cătălin Mihai Giurgilă, în vârstă de 37 de ani, care dintotdeauna a iubit apicultura şi pomicultura.
Lui Cătălin i-a fost mai lesne, din punct de vedere financiar, să înceapă cu creşterea albinelor şi a ajuns acum la un efectiv de 80 de familii de albine. Banii câştigaţi din valorificarea produselor apicole i-a investit în pomicultură, cea de-a doua mare pasiune a sa. Fermierul a reuşit să realizeze cu fonduri proprii o livadă pe o suprafaţă de o jumătate de hectar, teren achiziţionat anterior prin măsura destinată fermelor de subzistenţă.
Ultima mea vizită la Boureni a fost tot într-o toamnă, în anul 2015, atunci când livada era abia plantată şi când tânărul fermier încă se lupta cu hoţii care furau puietul plantat. ”Văzând că nu reuşeam să completez golurile în acelaşi ritm în care se furau pomişorii, am aşezat în câteva locuri la marginea livezii grămăjoare de material săditor, lângă care am scris că îi invit pe hoţi să se servească de acolo şi să nu mai smulgă din pământ pomii plantaţi, fiindcă e păcat de munca tuturor. Parcă a fost o lecţie. De atunci nu s-a mai furat. Noroc că furăcioşii ştiau să citească! Oricum, între timp, am investit şi într-o construcţie aici, în câmp, iniţial proiectând-o ca depozit de fructe şi atelier pentru apicultură. Însă, au intervenit schimbări şi, acum, mansarda este casa mea, spaţiul de la parter rămânând cu destinaţia iniţială”, mărturisea tânărul ieşean.
Cătălin Mihai Giurgilă se simte încurajat în activitatea sa datorită faptului că îşi poate aproviziona întreaga familie cu produse proaspete şi sănătoase, precum şi datorită noului val de opţiuni ale cumpărătorilor din zonă, orientaţi tot mai pregnant către alimente autohtone, cu provenienţă cunoscută. ”Sunt optimist în ceea ce priveşte viitorul meu de fermier, iar una dintre ideile care îmi susţin optimismul este aceea a diversificării activităţii. Piaţa ieşeană, românească, aşteaptă şi absoarbe produsele noastre tot mai mult. Numai că, lucrând în agricultură, depinzi de condiţiile climatice. Dacă lucrezi într-o singură direcţie, iar anul nu este favorabil, poţi pierde. Rişti să falimentezi, mai ales dacă eşti mic fermier. Dar, dacă ai două-trei tipuri de activităţi agricole/zootehnice, atunci se pot compensa între ele şi, financiar, poţi să supravieţuieşti”, povestea fermierul.
Miere şi fructe
În livada de la Boureni, speciile dominante sunt mărul şi prunul, dar Cătălin Marius Giurgilă a inclus, pe suprafeţe mai mici, şi speciile cais, cireş, păr, gutui, deoarece planul său este de a dezvolta o mică activitate de prelucrare a fructelor. ”Cred în faptul că soarta mea viitoare va fi legată de acest pământ şi de aceea am decis să mă mut aici. Este vorba despre crearea unei microferme, în care să obţin produse apicole şi fructe, urmând a le prelucra şi a le valorifica inclusiv pe parcursul iernii. Îmi doresc să produc sănătos şi diversificat, adică nu doar miere şi fructe, ci şi gemuri, dulceţuri şi compoturi. Plănuiesc să obţin aceste produse fără conservanţi, exact aşa cum mâncam odată, la părinţii mei acasă. Şi merg pe ideea de a produce puţin şi bun, decât mult şi prost. Nu mă tem de piaţă, fiindcă deja am solicitări de la prietenii din oraş şi de la oamenii din zonă, care nu mai au timp să îşi pregătească toate conservele pentru iarnă”, menţiona Cătălin Mihai Giurgilă.
”Astăzi, pot să spun că am, aievea, microferma la care mă gândeam de mic copil. Iar în anul 2017, premiera vieţii mele este aceea că am avut primele livrări de fructe. Cumpărătorii cei dintâi am ales să fie prietenii şi cunoştinţele care au avut încredere în faptul că putem obţine aici, pe aceste pământuri, hrană atât de bună”.
Pe larg despre ferma familiei Giurgilă citiţi în revista Ferma nr. 19/202 (editia 1-14 noiembrie)
Un articol semnat de Petronela COTEA MIHAI, redactor Radio România Iași
