Primăvara începe şi agitaţia anuală a celor care cumpără purcei, indiferent dacă vorbim de doar câţiva, pentru necesităţile de consum proprii, sau despre zeci, sute sau mii, pentru popularea fermelor comerciale.

În această perioadă avem de-a face – pe de o parte – cu asaltul gospodarilor care cresc anual 2-4 capete, cu scopul ca, până înainte de Crăciun, să fie buni fie de cârnaţi tradiţionali, fie de vânzare către cei lipsiţi de şansa de a avea un coteţ în fundul curţii.

ODATĂ CU PURCEII, POȚI ADUCE ȘI PESTA ÎN BĂTĂTURĂ!

Deci, de unde îşi cumpără gospodarii purceii şi cum fac alegerea? Ei bine, în ultimii aproape opt ani, de când epidemia de Pestă Porcină Africană (PPA) a decimat aproape 2.000.000 și peste 100.000 de scroafe, lucrurile s-au complicat semnificativ.

Târgurile, care erau sursa principală de purcei pentru gospodăriile populației, interzic vânzarea porcilor. Și, în consecință, ne-am modernizat și adaptat, iar vânzările s-au mutat pe internet, în ciuda faptului că acest tip de comerț cu porci este absolut ilegal. Însă, respectă cineva legea?

Prea puțini, iar autoritățile responsabile cu mișcarea animalelor pe teritoriul țării se declară neputincioase în menținerea sub control a situației.

Și atunci, ce e de făcut, în contextul în care, în târg puteai vedea cu ochii tăi marfa, iar acum, de multe ori, purceii ajung la poartă clandestin, în dube dubioase, cu vânzători și mai dubioși, pe care nu îi interesează dacă, odată cu purceii, au adus și pesta în bătătură! Pentru aceștia contează un singur lucru: banul!

Ori, în astfel de situații cum procedăm? Iată câteva sfaturi.

4 SFATURI PENTRU CUMPĂRĂTORII DE PURCEI

1. Evaluați credibilitatea vânzătorului

Da, e adevărat, este un element greu de evaluat, dar nu imposibil. Vânzătorii credibili sunt, de obicei, gospodari care vând constant purcei din propria producție, cunoscuţi fiind astfel, atât de către cumpărători, cât şi de către medicii veterinari concesionari.

O altă categorie de vânzători sunt cei care „colectează” purcei din diferite surse, spre a-i vinde ulterior, cum spuneam, direct din dubă sau chiar portbagaj. Acest tip de achiziţie este cel mai periculos, pentru că cel care cumpără nu are nici o garanţie în privinţa sănătăţii animalelor şi, de multe ori, purceii mor la scurt timp. De aceea, cea mai sigură sursă pentru achiziția de purcei rămâne ferma comercială autorizată, deoarece aceasta este supravegheată permanent de autorităţile veterinare.

Ca atare, orice tranzacţie făcută fără cunoştinţa medicilor veterinari expune cumpărătorul de bună credinţă nu numai la încălcarea legii, dar şi la riscul cumpărării unor purcei bolnavi. Acest ultim aspect este extrem de periculos, întrucât aducerea în gospodărie a purceilor bolnavi poate să conducă la contaminarea şi a altor animale din gospodărie, proprie sau a vecinilor.

2. Rasa din care face parte purcelul

În foarte rare cazuri se poate vorbi despre rasă atunci când se cumpără purcei care nu provin din ferme comerciale autorizate, chiar dacă majoritatea vânzătorilor de ocazie pretind că produc purcei Marele Alb, Landrace, Pietrain sau Duroc.

Asta, din simplul motiv că, la ora actuală, rasele cu adevărat pure sunt concentrate doar în ferme comerciale, singurele acreditate să elibereze certificate de origine. Astfel, cel mai probabil este că veţi cumpăra purcei hibrizi, rezultaţi din diverse combinaţii, imposibil de dovedit prin acte de către vânzător.

Necunoaşterea combinaţiei genetice a purceilor cumpăraţi îi împiedică pe cumpărători să-i crească într-un mod eficient, deoarece există mari diferenţe între hibrizi în privinţa vitezei de creştere, a consumului de furaj pentru depunerea a 1 kg de carne, a proporţiei de carne în carcasă la sacrificare, etc.

Din aceste motive, din nou, cel mai bine e să se achiziţioneze purcei din ferme comerciale, de unde putem afla şi astfel de informaţii.

3. Vârsta şi sexul purcelului

Gospodarii scot la vânzare purceii, în mod tradiţional, la vârsta de peste 8 săptămâni, adică după înţărcarea lor. Deci, practic, marfa e „purcelul de sub scroafă”, care nu a cunoscut altă hrană decât laptele mamei.

Ori, din acest motiv, pot apare probleme din cauza trecerii pe alimentaţia din gospodăria proprie, cu care purcelul nu este obişnuit. Efectul cel mai frecvent este apariţia diareei, ce poate conduce la pierderea animalului în doar câteva zile.

Riscul îmbolnăvirii şi pierderii purceilor recent achiziționați este şi mai mare dacă, acasă, mai sunt şi alţi porci, întrucât fiecare gospodărie trăieşte cu bolile proprii, la care unele animale se adaptează, iar altele nu.

În privinţa sexului, ar fi bine ca fiecare cumpărător să înţeleagă că un purcel mascul castrat creşte mai repede şi are capacitatea de a transforma mai eficient furajul în carne, comparativ cu scrofiţele.

Un alt dezavantaj al creşterii scrofiţelor este că, la un moment dat, după ce trec de vârsta de 6 luni, acestea se maturizează sexual şi încep să intre în călduri. În aceste momente refuză să mănânce şi pot deveni extrem de agitate. Deci nu mai acumulează spor.

Nu e totuna să crești un porc până la 100 kg cu 300 kg de furaj sau cu 500. Sau să-l faci de 130 kg în 6 ori în 9 luni!

 Furajarea purceilor cumpăraţi

Cum şi cu ce anume se furajează purceii aduşi în gospodărie depinde, evident, de disponibilul de cereale existent. Dacă purceii provin dintr-o fermă comercială, vânzătorul ar trebui să furnizeze şi recomandările sale privind calitatea şi cantitatea furajului de administrat.

Pentru purceii cu origine genetică necunoscută ar fi recomandată contactarea unui specialist în zootehnie care ar putea să structureze raţii furajere, cât de cât echilibrate, pentru a asigura un ritm de creştere acceptabil până la sacrificare.

Reţineţi, porcul nu mănâncă orice, aşa că, dacă îl vreţi sănătos, evitaţi să-i daţi furaje mucegăite. Şi, mai ales, asiguraţi-le apă la discreţie!

În plus, a nu se uita că pentru a creşte și a se dezvolta, purceii ar trebui deparazitaţi. Altfel, veţi ajunge să hrăniţi ascarizii din intestine şi nu pe purcelul în sine. Ori pentru asta merită să cereţi sfatul specialiștilor.

CITEȘTE ȘI: Miracolul lactației la scroafe și sporul mediu zilnic al purceilor