S-au dezbătut aspecte legate de dezechilibrarea capacității de negociere în defavoarea fermierilor, dar și despre ajustările de prețuri făcute unilateral de către traderi și fără o notificare prealabilă a fermierilor (conform spuselor reprezentanților CAN).
Daniel Botănoiu a ținut să precizeze în scurta sa intervenție că „lipsa asocierii e principala cauză a capacității scăzute de negociere în relațiile cu traderii” și că „din păcate, noi (fermierii – n.r.) nu suntem deocamdată capabili să strângem nici măcar 40.000 – 100.000 de tone de cereale, la aceeași calitate, pentru a face export direct”.
Cine scumpește inputurile?
Reprezentanții CAN au reclamat creșterea sistematică a prețului de achiziție a inputurilor „în ultimii trei ani cu 15-20% la fiecare 365 de zile, în condițiile în care prețul petrolului și implicit al gazelor naturale a scăzut drastic, iar prețurile de achiziție la cereale au mers constant în jos, cu unele excepții la oleaginoase”. Aici, Vasile Varvaroi a răspuns în numele Cargill, deoarece doar aceștia și Agricover intermediază și achiziții de inputuri către fermieri: „Noi suntem doar distribuitori ai acestor produse (…) și, din păcate, ratele de default în această activitate sunt destul de mari, iar noi trebuie să acoperim acest risc”, a subliniat oficialul Cargill. Cât privește acuzația fermierilor că achiziția de inputuri îi leagă comercial de un anume trader, reprezentanții ARCPA au venit cu răspunsul că nu există nici o legătură între contractul de achiziție a inputurilor și achizițiile de cereale, tocmai ca să nu existe această temere că traderii influențează achizițiile de cereale.
Cele două părți implicate în dialog sunt totuși parteneri de afaceri. Beneficiul reciproc trebuie să fie liantul atunci când bat palma. E adevărat că o Cameră Agricolă a fermierilor, puternică și independentă politic, care să intermedieze aceste relații, reprezintă o amenințare pentru comercianții de cereale, dar și pentru autorități. Important este ca acest embrion al asocierii agricultorilor să se dezvolte.