Având în vedere umiditatea mare a solului, ca urmare a precipitațiilor abundente înregistrate în această toamnă, precum și temperaturile moderate, există condiții favorabile pentru manifestarea atacului larvelor gândacului ghebos (Zabrus tenebrioides) și a larvelor gândacilor pocnitori, denumite popular „viermi sârmă” (Agriotes ssp.).

Deși mulți dintre noi ne așteptam la o toamnă secetoasă, mai ales după cum au arătat primele două decade ale lunii septembrie, iată că „socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg”. Ploile survenite atât în ultima parte a lunii septembrie, cât și pe parcursul lunii octombrie au fost abundente, chiar peste medii. În zona estică a țării au existat situații în care după mai multe luni de secetă severă, în numai câteva zile au apărut inundațiile. Rezerva de apă a solului în acele zone s-a refăcut, dar… într-un mod cam brutal. Aceasta este realitatea cu care ne confruntăm: vreme din ce în ce mai imprevizibilă, dar mai ales frecvența ridicată a fenomenelor meteo extreme. Oarecum, în toamna aceasta s-a repetat situația din primăvară, când, din cauza ploilor, s-a întârziat semănatul culturilor. La începutul lunii noiembrie mai existau fermieri care nu încheiaseră însămânțarea cerealelor păioase.
Acesta este climatul optim pentru manifestarea atacului larvelor gândacului ghebos (Zabrus tenebrioides) și al larvelor gândacilor pocnitori, denumite popular „viermi sârmă” (Agriotes ssp.).

Cum deosebim atacul celor două insecte?
Zona de maximă favorabilitate pentru larvele gândacului ghebos se află în sudul și în estul țării (adică exact acolo unde a plouat cel mai mult în ultima lună), dar și în Câmpia de Vest, Valea Mureșului sau în zona de confluență a Târnavelor. Viermii sârmă sunt semnalați în toată țara, dar probleme deosebite pun în zonele de stepă și de silvostepă, mai ales acolo unde se află soluri umede și grele.
Văzut de departe, atacul de Zabrus și cel de Agriotes pare asemănător, acesta fiind sub formă de vetre (zone în care plantele lipsesc), care se pot mări și pot cuprinde, în unele cazuri, aproape toată sola (caz în care cultura este compromisă). Dacă ne apropiem mai mult de locul unde s-a petrecut atacul, vedem însă deosebiri în ceea ce privește modul de dăunare.
Așadar, larvele gândacului ghebos se hrănesc cu părțile aeriene ale plantelor, niciodată cu rădăcini, atacul acestora fiind ușor de recunoscut, chiar de către un ochi mai puțin avizat. În urma consumării frunzelor, mai rămân nervurile, sub formă de câlți (simptom caracteristic de atac). Când plantele sunt în primele faze de vegetație, în urma atacului, acestea se usucă în totalitate. Dacă atacul are loc după înfrățire, se pot distruge 1-2 frați, dar planta poate supraviețui.
Viermii sărmă se hrănesc cu atât cu părțile aeriene, cât și cu părțile subterane ale plantelor. În cazul cerealelor, în urma atacului larvelor, la început plantele au frunzele îngălbenite și un aspect ofilit. Plantele atacate se pot smulge cu ușurință din pământ, constatându-se perforații în tulpină sau distrugerea germenului de creștere. Dacă atacul are loc când plantele se află în primele faze de vegetație, acestea sunt distruse.

Măsuri tehnologice de prevenire
Având în vedere unele dificultăți în estimarea populațiilor acestor insecte dăunătoare de la o solă la alta, se pot lua măsuri tehnologice de prevenire a atacului, după principiul „este mai ușor și mai ieftin să previi decât să combați”. Cea mai la îndemână măsură de prevenire a atacului este evitarea monoculturii. Din păcate, condițiile socio-economice din țara noastră au dus la restrângerea sortimentului de culturi (pe motiv de rentabilitate, piață de desfacere etc). Ca urmare, și în zilele noastre se cultivă suprafețe importante cu grâu după grâu. Nu am la îndemână statistici exacte, dar se estimează că mai mult de o treime din suprafața cu grâu este semănată în monocultură.
De asemenea, se recomandă o fertilizare echilibrată a terenului, pentru o creștere rapidă a plantelor în primele faze de vegetație. {i în acest caz, deși există multe variante de fertilizare pe piață, nu toți fermierii aplică o schemă ca la carte, în concordanță cu nevoile solului din ferma în care își desfășoară activitatea, primul motiv fiind cel legat de costuri. O recomandare generală este tratamentul semințelor înainte de semănat cu un insecticid sau insectofungicid, în special acolo unde grâul/orzul este semănat în monocultură. În ultimul timp, mulți fermieri au tratat semințele de grâu sau de orz doar cu un fungicid, pe motiv că toamnele sunt calde și secetoase și un tratament al seminței cu insecticid nu se justifică din punct de vedere economic. Toamnele or fi ele mai calde și mai lungi decât media, dar sunt și mai imprevizibile decât de obicei și, după o perioadă secetoasă, ne putem trezi cu ploi însemnate cantitativ și cu temperaturi mai scăzute, adică exact condițiile favorabile pentru acești doi dăunători.

SĂ FIM CU OCHII-N PATRU
În ultimii ani au fost probleme atât cu atacul larvelor gândacului gheobs la culturile de grâu, dar și cu atacul viermilor sârmă. Cum în această toamnă s-au îndeplinit condițiile favorabile pentru acești dăunători, trebuie să fim cu ochii în patru, dar mai ales să aplicăm tehnologia ca la carte. Din păcate, în zilele noastre, pentru mulți dintre fermieri este imposibil, din punct de vedere financiar, să aplice toate verigile tehnologice ca la carte. Poate acesta este și unul dintre motivele pentru care insectele dăunătoare s-au înmulțit.

Articol publicat in revista Ferma nr. 20 (181) din 15-30 noiembrie 2016