De aceea prima lor grijă este să facă tot ce le stă în putinţă ca aceasta să producă cât mai mult lapte, în cât mai multe lactaţii, pentru a-şi recupera banii investiţi în creşterea ei, pe deoparte, şi pentru a-şi dezvolta afacerea, pe de altă parte.

De aceea pe lângă un management modern şi o nutriţie fiziologică, ei îşi concentrează atenţia pentru menţinerea îndelungată, în principal, a sănătăţii ugerului.

Ei ştiu că îmbolnăvirea ugerului este cea mai frecventă şi mai păguboasă afecţiune a vacilor, deoarece ea îl poate „forţa” pe fermier să scoată din efectiv, fără voia lui, vaci de mare producţie, încă din prima lactaţie, când încă nu şi-au recuperat banii cheltuiţi pentru creşterea lor.

În toate discuţiile mele, pe care le-am avut cu dumneavoastră, prin intermediul revistei de faţă, am încercat să vă conving, cu argumente, că îmbolnăvirea ugerului este cauzată de microbi banali, care se găsesc din abundenţă în adăpostul vacilor, mai ales, pe aşternutul pe care ele se odihnesc. Contactul sfârcului cu aşternutul, în special, în primele ore care urmează mulsului, prilejuieşte pătrunderea microbilor pe canalul acestuia şi-l infectează.

Microbii supravieţuiesc, se dezvoltă şi se înmulţesc dacă în mediul în care ajung, ei găsesc umezeală, căldură şi substanţe organice cu care să se hrănească. Trebuie să recunoaştem că în adăpostul închis şi cald al vacilor umezeala şi căldura nu pot să fie eliminate.

Numai substanţa organică poate fi eliminată de pe patul pe care se odihnesc vacile tot timpul când ele nu mănâncă sau nu se adapă. Şi aceasta se poate face, cu multă siguranţă numai dacă se foloseşte stabulaţia liberă într-un adăpost prevăzut cu cuşete de odihnă. Ea este cheia care poate să ducă la prevenirea apariţiei mastitelor. 

Şi iată pentru ce ! Complexul celor trei factori formaţi din umezeală, căldură şi substanţă organică necesar dezvoltării microbilor poate să fie dezorganizat dacă în calitate de aşternut se va folosi o substanţă anorganică, aşa cum este nisipul de râu, în locul paielor sau chiar a rumeguşului, care sunt substanţe organice.

Vom înţelege uşor că microbii numai cu căldură şi umiditate, fără hrană (substanţe organice) nu se pot dezvolta şi în consecinţă frecvenţa îmbolnăvirii ugerului, pe calea canalului mamelonar, scade considerabil.

Numai cuşeta de odihnă, construită cu pricepere şi inteligenţă, poate să determine vaca să nu defece şi să nu urineze pe patul de dormit. Dacă ea este prevăzută cu o bară metalică aşezată transversal pe laturile cuşetei, la nivelul grebănului, determină vaca, după ce se scoală de jos, să facă un pas înapoi, în afara cuşetei unde va defeca şi va urina.

Prin urmare putem preciza că adăpostul cu stabulaţie liberă prevăzut cu cuşete de odihnă rezolvă trei probleme fundamentale şi anume:

1) Cuşeta de odihnă permite vacilor ca atunci când nu mănâncă sau nu se adapă să se odihnească şi să rumege într-un confort deplin ceea ce se repercutează în sporirea sintezei laptelui.

2) Cuşeta de dormit nu permite venirea în contact direct a sfârcurilor cu dejecţiile din adăpost, prevenind în acest fel infecţia ugerului pe calea canalului mamelonar.

3) Cuşeta de odihnă prevăzută cu aşternut din nisip de râu nu permite creşterea şi dezvoltarea microbilor pe patul de dormit, deoarece se elimină una din cele teri condiţii fundamentale care asigură viaţa microbilor (căldura, umezeala, substanţa organică).

Articol publicat în revista Ferma nr. 1(33)/2005