Boala mai este cunoscută şi sub denumirile de edem gazos traumatic, gangrenă traumatică sau gangrenă gazoasă.

CARACTERE EPIDEMIOLOGICE

Sunt receptive la îmbolnăvire mamiferele şi păsările, domestice şi sălbatice. Dintre rumegătoare, cele mai receptive sunt ovinele, pe când taurinele, bubalinele şi caprinele sunt mai rezistente.
Boala apare la ovine mai ales sub forma edemului malign extern sau gangrenă traumatică, consecutiv infectării diferitelor plăgi cu clostridii, în urma unor intervenţii chirugicale în scop economic (codotomie, castrare, crotaliere etc.).
La viţeii de taurine şi bubaline, plăgile consecutive castrării, ecornării şi plaga ombilicală pot servi ca poartă de intrare.
Edemul malign se înregistrează destul de des şi după fătările distocice (dificile) şi avort, când are loc lezarea mucoasei căilor genitale. Poate să mai apară şi după metrite, retenţii placentare etc.
La ovine, apariţia bolii este strâns legată de perioada diferitelor intervenţii traumatizante.
Răspândirea neuniformă a sporilor în sol explică apariţia bolii numai în anumite zone.

ASPECTELE CLINICE ALE BOLII

Perioada de incubaţie este de 2-5 zile la bovine şi de 12-18 ore la ovine. La rumegătoare, edemul malign evoluează în 3 faze, mai puţin distincte, comparativ cu cabalinele: edemul gazos, flegmonul gazos şi gangrena gazoasă propriu-zisă.
1. Edemul gazos apare la câteva ore, până la 5 zile după producerea leziunii traumatice, în jurul plăgii, sub forma unei umflături, cald şi dureros, cu pielea albăstruie şi lâna ce se smulge uşor. Edemul devine apoi rece şi insensibil.
2. În faza de flegmon gazos procesul trece de la ţesutul conjunctiv subcutanat la ţesutul conjunciv intramuscular, uneori, cu gaze. La deschiderea edemului se scurge, iniţial, un lichid gălbui, pentru ca în faza de flegmon gazos să devină seropurulent, câteodată spumos, cu miros putrid.
Edemul malign în faza de edem gazos şi flegmon gazos, se poate opri în urma tratamentului, transformându-se în abces gazos.
3. În ultima fază, de gangrenă gazoasă propriu-zisă, are loc şi afectarea fibrelor musculare, când muşchii devin de culoare închisă şi emfizematoşi, cu o secreție roşie-brună, cu miros de fecale.

DURATA EVOLUȚIEI BOLII LA BOVINE ȘI OVINE

La cazurile la care edemul malign se identifică după 1-5 zile de la fătare, apare febra, cu hipertermie (40-42 grade C), tahicardie şi tahipnee, animalul devine neliniştit, mucoasa vulvei şi vaginului este congestionată, hemoragică şi edematoasă iar din uter şi vagin se scurge un lichid gri-murdar, cu miros fetid.
Procesul inflamator poate cuprinde mamela, coapsele şi regiunea crupei. La unele cazuri, în funcţie de specia bacteriană predominantă, apar crepitaţii ale ţesutului conjunctiv şi muscular din regiunile trenului posterior, cu extindere la musculatura abdominală, toracală şi cervicală.
Evoluţia bolii este de 4-10 zile la bovine şi de 1-2 zile la ovine.

PROFILAXIE ȘI COMBATERE

1. Profilaxia nespecifică se bazează pe respectarea măsurilor de igienă a adăposturilor şi alimentaţiei, de asepsie în intervenţiile chirurgicale şi pe tratamentul timpuriu al plăgilor, inclusiv al celor de la nivelul aparatului genital, precum şi asigurarea asistenţei la fătare.
2. Profilaxia specifică, în zonele în care boala a fost semnalată mai frecvent, se realizează prin seroprevenţie sau antibioprevenţie de necesitate, la animalele cu diferite plăgi sau cu vaccin antigangrenos polyvalent la animalele sănătoase, înainte de efectuarea diferitelor intervenţii chirurgicale.

TRATAMENTUL NU ESTE EFICIENT!

În edemul malign al animalelor, tratamentul este în general ineficient. La cazurile cu evoluţie de peste 24 ore se poate aplica tratamentul chirurgical, antibioterapia locală şi generală, seroterapia cu ser antigangrenos polivalent şi tratamentul simptomatic.
Dintre antibiotice se administrează penicilina sau un antibiotic cu spectru larg, de preferat în urma efectuării antibiogramei, la care se asociază un antiinflamator. Injectarea penicilinei perifocal sau în focar s-a dovedit eficientă.

Boala apare tot timpul anului, atât la păşune, cât şi în stabulaţie.

DIAGNOSTICUL DE LABORATOR
Este sugerat de tabloul clinic și leziunal, cu evoluţie rapidă. Pentru diagnosticul de certitudine, examenul de laborator este edificator.
Examenul bacterioscopic al lichidului inflamator din edeme şi cavităţile interne, are o mare semnificaţie în diagnosticarea corectă a bolii.

un articol de
ADRIAN STANCU
UȘV Timișoara