Preocupat în permanenţă de bunăstarea animalelor din ferma sa, situată la periferia de nord a oraşului Arad, tânărul crescător Alex Culda a schimbat reţeta furajeră după ce a descoperit că administra prea multă proteină…
Din toamna anului trecut, Alex a început să facă săptămânal analize ale laptelui. Atât după mulsoarea de dimineaţă, cât şi după mulsoarea de seară. La un laborator din Cluj, care procesează în premieră astfel de analize pe laptele de oaie.
Suprafurajare sau subfurajare
„Urmărim anumiţi parametri din laptele colectat de la animalele noastre. Ne interesează în special procentul de grăsime, conţinutul de cazeină şi ureea. Urmărind constant aceste analize, putem să ne adaptăm şi să ajustăm foarte uşor raţia furajeră a animalelor”, ne-a explicat tânărul fermier.
Cazeina este substanţa uscată care te ajută să faci brânza şi este foarte importantă pe partea de procesare, influenţând producţia. Pe de altă parte, ureea îţi arată de fapt dacă suprafurajezi sau subfurajezi animalul. Cunoscând acest parametru în permanenţă, poţi păstra un echilibru din punct de vedere nutriţional.
Prea multă proteină
În urma acestor analize, Alex a rămas foarte surprins să descopere că avea o cantitate de uree în lapte aproape de două ori mai mare decât era normal şi aşa şi-a dat seama că suprafuraja animalele, administrând mult prea multă proteină. „Oile mele se chinuiau săracele să proceseze toată proteina pe care eu le-o ofeream. În loc să-mi dea producţie, consumau energia ca să digere proteina. Şi atunci am redus la jumătate aportul de şrot de soia din cantitatea totală de furaj. Iar asta m-a ajutat să echilibrez raţia, pe lângă faptul că am făcut şi anumite economii. Prefer să am aceste cheltuieli cu analizele şi tot mai rămân cu nişte bănuţi în plus faţă de cum procedam anterior. Mă costă undeva la 350 de lei pe lună ca să fac aceste analize, dar beneficiile sunt enorme. Pentru că economiile pe care le fac acoperă aceste cheltuieli”, a constatat tânărul inginer zootehnist, care deţine în prezent un efectiv la muls de 60 de oi din rasa Lacaune.
Depistarea mamitelor subclinice
De asemenea, foarte important, prin aceste analize, Alex este interesat să afle şi numărul total de celule somatice, un indicator al sănătăţii ugerului, precum şi numărul total de germeni, care îţi arată practic cât de curată este instalaţia de muls. „Asta ne ajută să evităm mamitele, pentru că dacă ne creşte NTG-ul sau NCS-ul ştim că avem o problemă ce trebuie imediat identificată şi remediată. Acum putem interveni oarecum în timp real sau cel puţin mult mai repede decât o făceam înainte, când efectuam Testul California, ca să urmăresc calitatea laptelui şi să depistez mamitele subclinice”, ne-a mărturisit acesta.
În caz de detectare a unei mamite, poate face imediat antibiograma aflând ce fel de bacterie e prezentă, pentru a trata această problemă foarte rapid. Rezultatele analizelor vin într-un timp foarte scurt, practic, a doua zi după ce a predat probele.
Mulge tot timpul anului
Între timp, crescătorul din Livada a trecut de la două grupe de animale la muls, la trei grupe. S-a organizat astfel încât să aibă un număr mai mic de animale pe grupă, de numai 20 de exemplare. „Am ajuns astfel să avem fătări intercalate, ceea ce ne oferă o constanţă pe partea de procesare a laptelui. Concret, când prima grupă ajunge la jumătatea lactaţiei, îmi fată a doua grupă de animale şi tot timpul jonglez aşa cu ele. Asta ne dă şansa să fim prezenţi pe piaţă cu produsele noastre o perioadă de timp mult mai lungă. Reuşim practic acum să acoperim întreg anul, ceea ce ne-am propus încă de la început. Procesând constant o anumită cantitate de lapte, asta ne dă şi o predictibilitate mai bună în ceea ce priveşte valorificarea”, a ţinut să precizeze Alex.
Peste 350 litri de lapte pe lactaţie
Cantitatea de lapte colectată de la oile sale Lacaune este de peste 350 de litri pe întreaga perioadă a lactaţiei, excluzând desigur cele 35-40 de zile în care mieii sunt ţinuţi împreună cu mamele, după fătare şi până la înţărcat. „Lacaune este o rasă productivă, dar şi calitatea laptelui este una excelentă. Spre exemplu, în aprilie aveam grăsime 8,16%, proteină 6,72%, cazeină peste 5, ceea ce este extraordinar. Să ai o cantitate mare de lapte cu aceste proprietăţi e destul de greu de realizat”, a remarcat arădeanul.
Fermă de capre pentru diversificarea producţiei
Pe de altă parte, mai nou, acesta s-a apucat şi de creşterea caprelor. A achiziţionat pentru început opt capre şi un ţap din rasa Toggenburg, pe care le-a cumpărat din Austria, din zona Tirolului. Originară din Elveţia, Toggenburg este cea mai veche rasă de capre din lume. „Este o rasă robustă care dă în jur de 700 litri de lapte pe lactaţie iar ugerul animalelor nu e atât de sensibil ca la celelalte rase. Deşi nu e la fel de productivă ca şi o Saanen sau o Alpină Franceză, laptele ei este mult mai gras. Nu ai nevoie de 7-8 litri ca să faci un kilogram de brânză, ci numai de 5 litri”, a argumentat Alex.
Toggenburg este o rasă destul de rară. În România nu sunt mai mult de o sută de exemplare, iar în toată Elveţia în jur de 3.000 de capete.
COMBATEREA STRESULUI TERMIC
Pe partea de bunăstare a animalelor, în vara aceasta Alex Culda şi-a instalat în adăpost vaporizatoare de apă, pentru a ajuta ovinele să treacă mai uşor peste perioadele cu stres termic. Asta a făcut ca temperatura resimţită de animale să scadă cu până la 10 grade Celsius. Prin urmare, a eliminat fluctuaţiile în ceea ce priveşte producţia de lapte, aşa cum s-a întâmplat în trecut, deşi la exterior erau şi 40 de grade. Prin simplul fapt că a montat acele vaporizatoare, animalele suportă acum mult mai uşor stresul termic.
Oile mele se chinuiau săracele să proceseze toată proteina pe care eu le-o ofeream. În loc să-mi dea producţie, consumau energia ca să digere proteina. – ALEX CULDA, Tânăr crescător de ovine și caprine în jud. Arad
PREFERĂ SĂ STEA DEPARTE DE SUPERMARKET
Pentru moment, Alex e interesat să vândă lapte crud de capră iar pe viitor ar vrea să facă ceva brânzeturi artizanale. Spune că se va limita probabil la 30 de capete. Tot ce produce vinde la poarta fermei. Mama sa se ocupă de partea de procesare a brânzeturilor. Are deja o clientelă formată. „Nu-mi doresc să ajung cu produsele noastre în supermarket pentru că acolo marjele de profit sunt foarte mici iar concurenţa la raft este foarte mare. Este un business de familie până la urmă şi nu ne dorim să creştem efectivul de animale. Consider că acum suntem la nivelul optim. Pe lângă faptul că astfel putem ţine sub control mult mai uşor întreaga activitate”, a explicat tânărul fermier Alex Culda.