Este al doilea an în care Asociația Donau Soja organizează această conferință la Centrul de Excelență de la Drajna Nouă. Peste două sute de fermieri au venit să culeagă informații suplimentare de la cei implicați în acest program. Printre partenerii evenimentului sau numărat Biso, Adama Romania, Agricesem Groupe Axereal, Agrifutur, All Labs System, BASF Crop Protection România, Bunge România, Donau Saat, Euralis Semințe România, ITC Seeds, SGS România și Timac Agro.
Fiecare dintre partenerii conferinței și-au prezentat ofertele pentru cultura soiei convenționale.
Fermierii sunt interesați de certificarea producției de soia, mai ales a sămânței
Cristi Brânză, inginer agronom și fermier din comuna Viziru, județul Brăila, un cunoscut cultivator de sâmânță, este interesat să producă sămânță certificată de soia convențională. Anul acesta va începe cu un lot de 50 ha. Va mai cultiva soia și în zonele de izolare dintre loturile de hibridare de pe cele peste 1.000 ha, irigate în totalitate, pe care le lucrează. „O să folosim mai des soia în rotația culturilor. Asta și pentru că soia este o cultură benefică pentru sol și noi trebuie să ne gândim și la urmașii noștri. Vorba lui {tefan cel Mare,
”.
Liviu Precup este fermier și administrator la SC Acvila Măcin, județul Tulcea, unde lucrează peste 2.000 ha. ~ncă nu au stabilit câte hectare vor cultiva cu soia pentru sâmânță. Soia convențională a cultivat și anul trecut, însă nu a certificat sămânța. Anul acesta a cumpărat de la SCDA Turda soia bază, soiul Onix („doar asta am mai găsit, din păcate”) și este hotărât să o certifice. „Pe zona noastră sunt bune soiurile mai tardive, cu creștere nedeterminată. Eu fac parte din Asociația Dinogeția, care cuprinde fostele IAS Măcin și Văcăreni, adică aproximativ 16.000 ha. Ne este foarte utilă asocierea la cumpăratul inputurilor. De asemenea stabilim împreună și unele strategii de vânzare și chiar structurile de cultură pentru campaniile viitoare”, mai spune Liviu Precup, unul dintre fermierii cei mai respectați din sud.
Viorel Nica, de la Agrichim Fetești, este deja veteran în soia convențională. Anul trecut a avut și una dintre cele două platforme demonstrative realizate de Donau Soja în România. Tot anul trecut a pus nu mai puțin de 800 ha cu soia convențională, în majoritate sămânță. Așa că, dacă mulți fermieri spun anul acesta că nu au mai găsit sămânță certificată, pentru campania viitoare se pare că nu va mai fi o problemă.
Cine este și ce-și propune Asociația Donau Soja?
Asociația Donau Soja este o organizație neguvernamentală, independentă, internațională, non-profit, cu sediul la Viena. Asociația creează și dezvoltă programe pentru mărirea suprafețelor cultivate cu soia, facilitează accesul fermierilor la programe de instruire și transfer de know-how. De asemenea, se ocupă de creșterea profitabilității fermierilor, stimulează și finanțează programe de cercetare pentru soia, material semincer și tehnologii agricole. Un alt aspect al activității sale îl reprezintă facilitarea accesului fermierilor la diverse piețe de desfacere.
Membrii și partenerii inițiativei Donau Soja împărtășesc un obiectiv comun: mărirea și securizarea resursei europene de proteină vegetală din soia nemodificată genetic, prin acțiuni de stimulare a creșterii suprafețelor cultivate cu soia, atât în bazinul dunărean cât și în zonele adiacente din Europa. Cât privește certificarea, conform standardului Donau Soja, se iau în considerare doi parametri principali: absența organismelor modificate genetic (OMG) și originea producției să fie din regiunea Dunării. Sistemul urmărește monitorizarea si trasabilitatea soiei din câmp până la ultima etapă de procesare.
Certificarea se face diferențiat, pe etape de mișcare sau de transformare a soiei. Certificarea culturii de soia este primul pas si este relativ simplu. Fermierul va declara suprafețele cultivate iar această declarație va face parte din documentația de certificare. Certificarea este făcută de unul dintre organismele de control autorizate de asociația Donau Soja: SGS, ABG, Bureau Veritas, Pro Cert, IKC, SLK, CSQA, OCS.
Articol publicat in revista Ferma nr.7(168) 15 – 30 aprilie 2016