În pofida căldurii sufocante de afară, interesul s-a dovedit a fi surprinzător de mare din partea fermierilor din zonă, dornici să afle cine este cel mai bun specialist în mânuirea plugului. Întâi de toate, însă, merită precizat faptul că astfel de competiţii se desfăşoară frecvent în vestul Europei şi există chiar şi un Campionat Mondial al aratului, dar din câte se pare, aceasta a fost o premieră pentru România.
Şi pentru că în Nădlac trăieşte cea mai mare comunitate de etnici slovaci de pe teritoriul ţării noastre, organizatorii s-au inspirat după modelul slovac. „Astfel de concursuri sunt foarte răspândite în Cehia şi Slovacia. Mi-a plăcut mult această idee şi mi-am dat seama că noi încă avem o problemă în ceea ce priveşte arăturile. Din păcate, vechea generaţie de mecanizatori s-a cam dus, iar noua generaţie nu prea ştie cum să procedeze. Desigur, noi am adaptat puţin regulamentul, pentru că acolo regulile erau mult mai stricte şi mai sofisticate”, ne-a declarat Gheorghe Porubszki, preşedintele asociaţiei.

Regulamentul competiţiei
În cursă s-au înscris agricultori din zonă, dar şi un fermier venit tocmai din Tulcea! Întrecerea în sine a durat aproape o oră. Fiecare concurent a putut alege ca implement un plug reversibil cu trei trupiţe şi un tractor cu puterea maximă de 120 CP sau un plug reversibil cu patru trupiţe şi un tractor de 160 CP. Nu a fost însă permisă utilizarea sistemelor GPS, a razelor laser sau a altor dispozitive electronice ajutătoare. Concursul s-a desfăşurat într-o mirişte de cereale păioase, pe o suprafaţă de formă trapezoidală cu lungimea de 100 metri (baza mare de 24 m, iar baza mică de 16 m). În ceea ce priveşte dimensiunea brazdei, organizatorii au optat pentru o lăţime minimă a fundului brazdei de 30 cm şi o adâncime de 20-25 cm. Ultima trecere (încheierea) trebuia realizată pe locul primei brazde, iar între brazda de încheiere şi cea de început nu a fost permis să rămână teren nearat. De asemenea, coama brazdei de început nu avea voie să fie arată de două ori. În plus, la încheiere nu era permisă nici o urmă de tractor vizibilă pe arătură.

Arătura este o necesitate!
Deşi chiar şi în România se discută de câţiva ani despre posibilitatea renunţării la arătură, în vestul ţării plugul pare a fi în continuare o unealtă indispensabilă. „Când toată lumea povesteşte de tehnologia no-tillage sau minim-tillage, noi aici nu putem lucra fără arătură. Avem cernoziom, dar este un sol greu. Pe de altă parte, dimensiunea exploataţiilor la noi este undeva între 50 şi 150 de hectare. Prin urmare, fermierul nu-şi va permite să achiziţioneze utilaje extrem de performante. De aceea, nu putem renunţa la plug”, consideră Gheorghe Porubszki. La floarea-soarelui acesta a renunţat tocmai pentru că nu a mai putut face faţă atacurilor de iepuri, dar şi din cauza Tanymecus dilaticollis.

„La păioase ne-a dat cu minus”
Reprezentantul Zetor în România a făcut şi o scurtă analiză a sezonului agricol care se apropie de final. „A fost un an total atipic. Dacă socotim că din februarie şi până în aprilie, deci aproape 90 de zile, nu a plouat deloc la noi în zonă, iar din aprilie şi până în iulie am înregistrat norma de precipitaţii pe tot anul, adică 550 de litri. La grâu, calamitatea a fost de 20 la sută. Nu a existat practic parcelă în Nădlac care să nu fi suferit din cauza ploilor excesive şi a grindinei. O parte din tratamente nici nu am mai putut-o efectua din această cauză. La porumb, iniţial eram foarte pesimişti, dar se pare că plantele şi-au revenit şi acum sper să obţinem măcar 9 tone la hectar. Cu alte cuvinte, sper să ne scoatem cămaşa, căci la păioase ne-a dat cam cu minus”, afirmă Gheorghe Porubszki, care lucrează 140 de hectare de teren.
Evenimentul s-a încheiat cu o prezentare în câmp a hibrizilor de porumb Caussade semănaţi î primăvară şi pentru care Belchim a asigurat schema de tratamente.

Gheorghe Porubszki: „Să nu uităm faptul că principalii promotori ai tehnologiei no-tillage sunt americanii, care au alte condiţii, pot folosi organisme modificate genetic, care sunt mult mai rezistente atât la secetă, cât şi la dăunători sau boli. Iar o mare parte din substanţele pe care ei le folosesc, noi nu le putem utiliza. Viermele rădăcinilor şi sfredelitorul porumbului sunt doi dăunători foarte activi în zona noastră, pe care cu greu reuşim să-i ţinem sub control. Arătura este practic singura noastră soluţie”.

Ioan Drienovski: „Ne-a interesat timpul de lucru, consumul de carburant, uniformitatea arăturii, brazda de început şi cea de sfârşit. Dar am ţinut cont şi de numărul de trupiţe. Ne-a fost însă imposibil să facem o delimitare clară între concurenţi. Cine a avut un timp bun, a greşit la capete, valabil şi invers”.

IATĂ CUM A PUNCTAT JURIUL
Şi pentru că nu s-a putut decide asupra unui singur câştigător, juriul – din care au făcut parte Lavinia Micu, de la catedra de Mecanică Agricolă a USAMVB, Ioan Martin, directorul Direcţiei Agricole a Judeţului Arad, şi Mihailo Raicici, director regional de vânzări al companiei Caussade Semences – a hotărât în urma deliberărilor să premieze fiecare participant. Astfel, Andrei Ondreiov a scos cel mai bun timp, Ioan Csaian a înregistrat cel mai bun consum, iar Iosif Mercsak a obţinut cel mai bun raport consum/timp. Pe de altă parte, Nicolae Popa a fost premiat pentru cea mai bună primă brazdă, Paul Mitrana pentru cea mai bună încheiere, Vasile Stamate pentru cea mai dreaptă brazdă, Ioan Stratinszki pentru cea mai bună brazdă de capăt, în timp ce Milan Svihran a fost declarat cel mai ambiţios tractorist.

Articol publicat în revista Ferma nr. 15/242 (ediţia 1-14 septembrie 2019)