Observarea și interpretarea manifestărilor comportamentale ale porcilor reprezintă elementul cheie al unei productivități sustenabile în ferme, indiferent de dimensiunea sau sistemul de creștere adoptat.

În ciuda mileniilor scurse de la începuturile controversatei domesticiri a acestei specii, multe dintre aspectele comportamentale demonstrate de către porcii domestici ai zilelor noastre au rămas practic identice cu ale îndepărtatelor rude sălbatice, aspect unic printre speciile de mamifere crescute în ferme.

PURCEII LA VENIREA PE LUME

Venirea pe lume este un moment epuizant atât pentru scroafă, cât și pentru purcei, mai ales în cazul femelelor hiperprolifice actuale la care, din cauza numărului mare de purcei, fătarea adesea durează destul de mult.
În acest context și având în vedere că purceii se nasc cu rezerve limitate de energie, demararea reflexului înnăscut de a găsi cât mai rapid posibil sursa laptelui matern face, de cele mai multe ori, diferența dintre supraviețuire sau moarte prematură. Acesta este motivul pentru care purcelul nou-născut devine capabil să se deplaseze la câteva minute după naștere. Având în vedere că se nasc pe rând, unul câte unul, primii purcei fătați vor fi întotdeauna avantajați față de ultimii, la supt. Nu numai pentru că sunt primii, ci și pentru că își pot alege sfârcul preferat, pentru care, în următoarele zile, vor lupta strașnic cu ceilalți frați.

JOACA ȘI INTEGRAREA SOCIALĂ

Aceia dintre noi care au avut ocazia de a observa complexul comportament al purceilor, încă din primele ore de viață, am putut observa că timpul acestora este dedicat câtorva activități: suptul, somnul și joaca.
Dacă suptul și somnul reprezintă activități fiziologice esențiale pentru supraviețuire, joaca reprezintă un comportament care începe în primele zile de viață, se amplifică până după înțărcare, pentru ca mai apoi să scadă atât în intensitate, cât și ca frecvență. Multe studii de etologie a purcelului sugar au demonstrat că joaca este principalul factor al adaptării și integrării sociale a purceilor, mai ales după despărțirea de mamă, la înțărcare.
Tot prin joacă purceii ajung să interacționeze cu diverșii stimuli din lumea lor înconjurătoare și, mai apoi, să învețe să reacționeze mult mai eficient în situații stresante cum ar fi contactul cu personalul fermei.
S-a observat că purceii sugari crescuți într-un mediu lipsit de materiale ocupaționale, nu numai că se joacă mai puțin, ci dezvoltă comportamente diferite, cum ar fi îndreptarea atenției spre mișcările cozilor și urechilor celorlalți purcei din aceeași boxă, aspect care, în unele condiții, conduce la apariția anomaliilor cum ar fi mușcarea cozilor/urechilor, respectiv către forma cea mai dăunătoare: canibalismul.

Interacțiunea purceilor cu mama, pe durata alăptării se realizează preponderent prin intermediul mirosului, pipăitului și, mai ales, vocalizare. Aceasta din urmă este extraordinar de complexă prin multitudinea de sunete prin care mama, respectiv purceii comunică, încă din primele ore după fătare.
Descifrarea rolului acestora reprezintă o preocupare din ce în ce mai extinsă în vederea înțelegerii în detaliu a diverselor forme comportamentale și, implicit, a îmbunătățirii condițiilor de bunăstare în maternități. Ori, de aici rezultă o altă serie de controverse.
Astfel, pe de o parte, se cunoaște faptul că în fermele comerciale actuale, scroafele lactante sunt claustrate în boxe cu o suprafață relativ redusă (de 4-4,5 mp) afectând mai ales bunăstarea scroafei, care nu poate face decât câteva mișcări limitate, fără posibilitatea de a se întoarce. Unul dintre argumentele valide ale fermierilor este acela că, în astfel de condiții, se face un compromis între calitatea bunăstării scroafei și salvarea multor purcei de la moartea prin strivire.

INFLUENȚA FACTORILOR EXTERNI

Unele studii au arătat că suprafața disponibilă limitată determină o creștere a frecvenței interacțiunilor directe dintre purcei și scroafă, conducând nu numai la o îmbunătățire a sporului mediu zilnic al purceilor până la înțărcare (plus 5-7%), dar și la creșterea capacității purceilor de a se obișnui cu furajul solid la vârste precoce.
Interacțiunile frecvente cu scroafa conduc la o amplificare a activităților de joacă, în paralel cu reducerea agresivității purceilor. Însă, pe de altă parte se observă o mare variabilitate a comportamentului de joacă între ferme, indiferent de dimensiunea boxelor din maternitate, ceea ce ne îndreptățește să considerăm că acest comportament poate fi influențat și de o multitudine de alți factori externi, inclusiv calitatea personalului.
Pentru o mai bună înțelegere a acestor fenomene s-a procedat și la întreținerea scroafelor în grupuri comune de câte 5-6 scroafe cu purceii acestora, în spații generoase. Efectele pozitive ale acestui sistem au fost semnificative, din diferite puncte de vedere. Primul, ar fi o diminuare a semnelor crizei de înțărcare, precum și manifestarea de către purcei a unui comportament social pozitiv, agresivitatea fiind mult diminuată. Nu în ultimul rând, aceste elemente au condus și la o îmbunătățire a performanțelor productive după înțărcare.

DIFERENȚE LA ÎNȚĂRCARE

Unele experimente au comparat efectele modalității de înțărcare asupra comportamentului și performanței purceilor. Astfel, un grup de purcei a fost înțărcat treptat, pe durata a 7-8 săptămâni, iar altul a fost înțărcat brusc, la vârsta de 4 săptămâni, adică tehnica uzuală actuală din fermele comerciale. Rezultatul a fost că purceii din primul grup au avut performanțe productive ulterioare superioare, în paralel cu o creștere limitată a agresiunii purceilor dominanți.

În ciuda acumulării de informații științifice, ne aflăm încă departe de a înțelege pe deplin fascinanta lume a purceilor!

CURIOZITATEA PURCEILOR

Curiozitatea porcului este extrem de bine argumentată și cercetată, însă cea a purceilor sugari e de-a dreptul debordantă, ajutându-i să găsească rapid sursele de apă, hrană și căldură, în diverse sisteme de creștere.
O altă fațetă interesantă a comportamentului de joacă a purceilor pare să fie că efectul pozitiv al acestuia pentru socializare este de scurtă durată. În lipsa unor stimuli noi, diferiți, în mediul în care purcelul sugar se dezvoltă, interesul pentru joacă se diminuează treptat.

Care sunt cauzele apariției stresului de înţărcare și cum gestionăm criza de înțărcare a purceilor?

un articol de
IOAN LADOȘI
USAMV Cluj-Napoca