Prețul pâinii nu este dictat de fermier! O demonstrează un calcul simplu făcut de Alexander Degianski, care arată cum, în 2025, valoarea grâului vândut direct din fermă este de peste zece ori mai mică decât prețul pâinii rezultate din el.
„Ceva îmi dă cu virgulă” – așa își începe Alexander Degianski, cunoscut fermier din județul Timiș, analiza publicată pe rețelele sociale. Pornind de la un produs banal – o franzelă de 300 de grame -, acesta a calculat cât reprezintă efectiv materia primă, adică grâul, din prețul final. „O pâine simplă, o franzelă de 300 de grame, produsă local, costă 3,05 lei. Din acest preț, 30 de bani reprezintă TVA-ul colectat de stat, ceea ce înseamnă un preț net de 2,75 lei, adică aproximativ 90 de bani pentru fiecare 100 de grame de pâine”, argumenta fermierul.
Ce se întâmplă la poarta fermei? Câtă pâine ”încape” într-un kilogram de grâu?
În acelaşi timp, constata tânărul fermier, traderii de cereale plăteau pe kilogramul de grâu între 80 şi 85 de bani. Alexander a mers şi mai departe pe firul logic, calculând cât reprezintă efectiv materia primă, adică grâul, din prețul final al pâinii.
Potrivit acestuia, în industria de morărit, dintr-un kilogram de grâu se obțin circa 0,7 kilograme de făină, iar din această cantitate, adăugând apă, sare și drojdie, rezultă 1 kilogram de pâine.
Cu alte cuvinte, dacă un kilogram de pâine se obține folosind un kilogram de materie primă, adică grâu, cu un kilogram de grâu nu-ţi poţi cumpăra nici măcar 100 grame de pâine, este concluzia absolut legitimă şi corect formulată a lui Degianski.
Cine stabilește prețul pâinii?
Analiza arată că ponderea contribuției fermierului în prețul final al pâinii este infimă. Restul costurilor – măcinare, transport, energie, salarii, distribuție, ambalaj și adaos comercial – acoperă diferența uriașă dintre prețul materiei prime și cel al produsului final. „Sunt sincer curios care sunt proporțiile pentru restul cheltuielilor și dacă cineva mai poate să zică faptul că pâinea e scumpă din cauza fermierilor”, conchide administratorul societăţii Forest and Biomass România, care exploatează 5.000 de hectare de teren arabil în judeţul Timiş.
Ce spun procesatorii?
Ideea că prețul pâinii ar trebui să fie aproape egal cu cel al grâului nu surprinde realitatea complexă a industriei de panificație. „Nu putem privi atât de simplist lucrurile”, afirmă Zeno Achim, fermier şi procesator în acelaşi timp, care recunoaşte că preţul făinii a oscilat considerabil în ultimii trei ani.
„În prezent, media pe kilogram pentru făina de panificație este în jur de 1,5 lei plus TVA. Această sumă nu reflectă însă întregul cost al producției și al procesării. În trecut, calculul prețului pâinii era mult mai simplu: prețul grâului ori doi reprezenta prețul făinii, iar prețul făinii ori trei reprezenta prețul justificat al pâinii. Astăzi, însă, prețul pâinii poate depăși acest calcul, ajungând chiar la 8 lei pe kilogram, în funcție de tipul pâinii și de brutărie”, a ţinut să precizeze proprietarul Morii Apateu din judeţul Arad.
Costurile indirecte ale procesării făinii
Procesatorii se confruntă, la rândul lor, cu creșteri semnificative ale costurilor în ultimii ani. Energie electrică, gaze, motorină pentru distribuție, salarii și contribuții sociale – toate acestea duc la majorarea prețului final al făinii. „În prezent, energia reprezintă peste 40% din costurile directe ale procesului de producție.
De asemenea, ambalajele și sacii contribuie la creșterea cheltuielilor, însă ponderea lor este mai mică. Costurile cu energia, ambalajele, distribuția și angajații sunt foarte mari. CASS-ul, impozitele și toate taxele trebuie plătite integral statului, așa că prețul final reflectă aceste realități”, explică procesatorul.
Aluatul congelat – soluția pentru eficiență
Un fenomen care câştigă tot mai mult teren pe piața românească este utilizarea aluatului congelat. Aceasta permite brutarilor să reducă timpul și costurile asociate producției pentru că nu mai este necesar malaxor sau dospitor, iar pâinea poate fi coaptă după câteva zile, în funcție de necesități.
„Brutarii se gândesc la optimizarea costurilor la fel cum ne gândim și noi în procesarea făinii. În momentul de față există această variantă pe piață în România, iar trendul pare să meargă în această direcție”, spune Zeno Achim.
Un adevăr incomod
Deși grâul este simbolul hranei de bază, valoarea lui economică, la nivel de producător, rămâne extrem de redusă.
Situația scoate la lumină un dezechilibru în lanțul de producție și distribuție: fermierii rămân cu venituri mici, în timp ce consumatorul plătește un preț semnificativ mai mare pentru același produs, pe parcursul drumului de la câmp la raft, fiind practic obligat să suporte nu doar costurile de procesare, ambalare și transport, ci și marjele comerciale.
Industria de panificație: „Ne aliniem prețului pieței”
Aurel Popescu, președintele ROMPAN (Patronatul Român din Industria de Morărit, Panificație și Produse Făinoase), confirmă că prețurile la pâine nu urcă sau scad direct în funcție de costul grâului. „Producătorii de pâine se aliniază prețului pieței, așa cum au făcut-o și când grâul ajunsese chiar și la 2 lei kilogramul, acum câțiva ani”, spune Popescu.
În 2025, România se bucură de o producție record de grâu, dar fermierii resimt presiunea scăderii accelerate a prețurilor. Prețul grâului de panificație este apropiat de cel folosit pentru furaje, iar acest lucru se reflectă și în tranzacțiile din sectorul morăritului. Recordurile de producție nu garantează automat un grâu de calitate superioară pentru panificație. Potrivit lui Aurel Popescu, recolta din acest an este „mare, dar mai slabă” din punct de vedere al calității proteinei.
ÎNTRE CÂMP ȘI RAFT, UN LANȚ CU VERIGI SLABE
Dacă fermierii reproșează că primesc prea puțin pentru munca lor, iar industria de panificație susține că urmează logica pieței, consumatorul rămâne prins între aceste două realități. Un lucru e cert: prețul pâinii spune puține despre valoarea reală a grâului, dar spune multe despre cum funcționează lanțul alimentar românesc.
Citeşte şi: Grâul românesc de panificaţie pleacă spre Italia, brutarii aleg făina ucraineană!
Nedrept pentru unii, dar revelator pentru toți: arată cât de complex și fragil este echilibrul dintre producție, procesare și distribuție, unde fiecare verigă adaugă valoare, dar și cost, iar fermierul, deși esențial, rămâne adesea cel mai puțin recompensat.
