„A fost greu, ca orice început, mai ales că în zonă nu există o tradiție în ceea ce privește cultivarea căpșunilor. Am primit câteva hectare de teren de la un bunic al nostru și am ridicat câteva solarii. Am început să cultivăm pe 20 de ari, să vedem cum merge treaba”, ne-au declarat tinerii fermieri.
Și cum sunt primii căpșunari din zonă și din țară care ies cu trufandalele pe piață (zic ei, iar gazetele o confirmă!), gălățenii au reușit să câștige piața, mărindu-și, astfel, afacerea căpșuni de la un an la altul.
„În primăvară, am amenajat circa 10 mii de mp de solarii pe structură metalică adusă din Italia. Avem o suprafață mult mai mare în câmp. Anul acesta am cultivat pe două hectare mai multe soiuri de căpșuni, printre care și Marmolada, Roxana și Irma, care înfloresc și fructifică tot timpul anului. Producția am vândut-o foarte bine, „la șosea”, în comună, iar în zilele când marfa era prea multă, mergeam și în piețele municipiului Galați. Una peste alta, ne-am scos cheltuielile”, ne-au declarat căpșunarii din Băleni.
Câteva elemente de cultură
Împreună, am intrat în detaliile tehnice. Cultivarea căpșunilor poate începe primăvara și se termină toamna târziu. Aflu că pentru înființarea unui hectar de cultură sunt necesare cam 40 de mii de plante. Până la plantarea în straturile modelate, terenul trebuie să fie bine pregătit: eliberat de resturi vegetale, erbicidat, fertilizat organic, arat, discuit, mulcit cu folie neagră, irigat… “Recoltarea fructelor mature se face la 40 de zile de la plantarea stolonilor.
Întrucât nu este mare nevoie de asolament, noi punem căpșuni de mai multe ori pe an pe aceleași suprafețe. Un hectar poate asigura o producție de până la câteva zeci de tone de fructe. Când temperatura scade sub -8 grade Celsius, punem capăt lucrului”, ne-a explicat Iulian Spânu. Costurile pe hectar ajung, în medie, la 20.000 de euro. Dar, așa cum spun căpșunarii, cheltuielile se acoperă și efortul financiar merită a fi făcut.
Dotarea tehnică și ajutorul social
Într-o căpșunărie se cere multă muncă manuală. La exploatația de la Băleni lipsește tocmai înzestrarea tehnică. „Noi încă nu avem dotarea necesară cu mașini și utilaje performante ca și în căpșunăriile din străinătate. Dacă am fi avut o mașină de făcut vaduri, am fi putut planta chiar și 20 de hectare de căpșun și am fi dat de muncă la tot Băleniul. Toți oamenii din comună ar face bani și nu ar mai fi coadă la Primărie pentru ajutorul social!”, susțin fermierii.
Tehnologia se învață muncind
Iulian a împlinit vârsta de 37 de ani, iar Titi – 34. Prin afacerea lor de la Băleni, cei doi frați oferă locuri de muncă pentru peste 30 de persoane. Primăvara, aduc din Italia materialul săditor gata selectat, la un preț de 7-8 eurocenți plăntuța, pe care îl sădesc în spațiile special amenajate. Sunt oarecum necăjiți că exemplul lor de a cultiva căpșuni nu a fost urmat și de alți tineri din comună. „Tehnologia nu este grea, trebuie doar să muncești efectiv ca să o înțelegi. Eu după doi ani am învățat-o muncind, nu mi-a explicat-o nimeni”, ne-a declarat Titi Spânu, care are experiența celor 14 ani lucrați în căpșunăriile din Italia.
Primăria a tăiat apa fără somație
În zona în care e amplasată exploatația agricolă, frații Spânu au o mare problemă cu apa, element atât de necesar, mai ales în cultivarea căpșunilor. Așa că a trebuit să foreze un puț și să amenajeze un lac în suprafață de 500 mp pe dealul din apropiere, care să asigure debitul de apă din instalațiile de irigare prin picurare din căpșunărie. Acum lacul este populat cu pește și folosit vara ca loc de agrement.
Povestea cu apa este ceva mai veche. La început, când s-a înfiripat afacerea cu căpșuni, în înțelegere cu edilii primăriei, s-a folosit apa din rețeaua comunală. „Se acumulase o datorie, e drept, dar ni s-a tăiat apa fără nici o atenționare și au afectat toate plantele din cultură. Atunci am pierdut lejer 20 mii de euro. În următorul an a trebuit să facem lacul de acumulare”, au susținut căpșunarii.
Camionul, adeverința și subvenția
De atunci, relațiile cu autoritățile locale sunt tensionate, spun tinerii. „Anul trecut nu am putut să luăm subvenția pe suprafață de la APIA pentru că de la Primărie nu ne-au dat adeverința, pe motiv că… un camion pe care l-am avut în proprietate nu a fost radiat din circulație!? Și pentru că nu am adus actul, am pierdut banii! Ce legătură ar avea camionul cu adeverința că deținem șapte hectare de teren pe care facem agricultură, nu știm?” – se întreabă nedumeriți cultivatorii.
Căpșunarii au plecat să facă răsaduri
În 2014, pe toată suprafața vor cultiva numai căpșuni. De aceea, în luna decembrie a anului trecut, înainte de Sărbători, Titi și Iulian Spânu au plecat din nou în pepinierele italiene să lucreze câteva luni la producerea răsadurilor de căpșuni. În primăvară, ei vor fi prezenți la Băleni cu stoloni pe care îi vor planta într-un nou ciclu de producție. „Vom veni cu stoloni ținuți la gheață (plante frigo) din mai multe soiuri și apoi îi plantăm în etape succesive pentru a avea tot anul căpșuni. Fructele parfumate se vând ca pâinea caldă, mai ales că ieșim primii pe piață”, ne-au explicat agricultorii.
Bază de recepție a… ciupercilor
În 2013 au cumpărat fosta bază de recepție a cerealelor din Băleni și o mică suprafață de teren din același perimetru. Așa că un hectar a fost numai piatră, numai betoane groase care s-au spart la baros! Utilajele mecanice nu mai pridideau la eliberarea terenului. Acolo vor să mai amenajeze încă o suprafață de solar în primăvară. Toată „afacerea lui Sfarmă Piatră” a costat aproximativ 30 mii de euro.
Pentru viitor, Titi și Iulian Spânu se gândesc serios la un nou proiect, în contextul noului PNDR. Drept e ca au nevoie de mecanizare, de alte investiții în asigurarea tehnico-materială. Cum în fosta bază de recepție a cerealelor cumpărată există și o hală încăpătoare, cei doi frați s-au gândit să amenajeze acolo o modernă ciupercărie…
Până atunci, pământul de la Băleni visează la stoloni și are miros de căpșună…
PROIECTUL ÎNGHEȚAT LA STOLON!
Cu ceva timp în urmă, frații Spânu au încercat să acceseze Măsura 112 – Instalarea tinerilor fermieri. Au elaborat proiectul și au așteptat doi ani ca să li se spună că nu li s-a aprobat deoarece… nu sunt proprietari pe teren. Nimeni de la APDRP nu i-a informat despre această condiție, pentru că așa ar fi cumpărat suprafața de pământ! Astfel, timp de doi ani, afacerea cu căpșunăria a „înghețat la stolon!”
AU DAT CHIX CU ARDEII
Anul trecut, frații Spânu au început să cultive, de probă, și legume în spațiu protejat și în câmp. Pe o suprafață de jumătate de hectar de solar au avut răsaduri de ardei (10 mii de fire), de vinete (1.000 de fire) și tot atâtea de castraveți. Dar au dat chix! Nu numai că a coborât un ger de minus 6 grade Celsius care a dijmuit din recolta din câmp, dar cu ardeii din soiul California a fost mare dandana! Cele mai fidele consumatoare s-au dovedit a fi … caprele din comună. Motivul, unul cât se poate de… tradițional!
Nu au avut preț! Legumele, fiind prea dolofane, nu atrăgeau apetitul clienților, iar agricultorii nu au reușit să le vândă nici măcar la en-gross. „Cumpărătorii fugeau când vedeau atâta bogăție de ardei: frumoși și arătoși; trei la kil! Piața românească nu este învățată cu ardeii gigant, nu este tradiție la noi. Cu toate că la supermarket sunt la vânzare la peste 10 lei/kg, noi nu am putut vinde cu 1 leu kilogramul!?”, au susținut cultivatorii. Așa că tinerii Spânu și-au împărțit… frățește ardeii între neamuri și… capre! După care, se rugau de prieteni să le ia gratuit legumele cu sacul!
