Pentru a obţine un material săditor viticol superior din punct de vedere biologic trebuie să adaptăm tehnologia la dotarea tehnică existentă.
Pregătirea pentru altoit începe prin scoaterea materialului (altoi/portaltoi) de la păstrare, eşalonat, în funcţie de ritmul de altoire.

Altoirea butaşilor

Lucrările de pregătire a altoirii constau în:

• verificarea viabilităţii butaşilor prin examinarea secţiunilor efectuate la portaltoi/altoi şi la ochii de iarnă – care trebuie să fie de culoare verde închis (90% viabilitate a ochilor;
• fasonarea coardelor altoi la un ochi, prin secţionarea la 1,5 cm deasupra fiecărui nod;

• înmuierea pachetelor de portaltoi şi a ochilor altoi în apă curată cu temperatura de 12-20 °C, până la hidratare de 53-55% (prin apăsare cu lama briceagului pe secţiune, apa din măduva butaşului musteşte. Sunt necesare circa 2-3 zile de umectare;

• materialul se scoate de la înmuiere la zvântat şi se tratează anticriptogamic.

Altoirea se face manual, în copulaţie perfecţionată, şi mecanic, în profil omega. După îmbinarea altoiului/portaltoiului, este important să se facă recepţionarea butaşilor altoiţi sub raportul lungimii, poziţiei secţiunii (ochi – altoi, îmbinării şi suprapunerii perfecte a celor două secţiuni (Foto 1). Pentru o calusare uniformă, butaşii altoiţi se vor introduce cu porţiunea altoită într-o substanţă bioregulatoare (Calovit 1,5% pentru stimularea calusării.

Parafinarea şi stratificarea

După tratamentul cu biostimulatorul se trece la operaţia de parafinare, în vederea deshidratării viţelor după altoire (Foto 2). Pentru prima parafinare se foloseşte parafină Plastigreffe 6535, roşie. Temperatura de parafinare trebuie să fie de 80-85 °C, iar cantitatea necesară pentru 1000 viţe altoite este de 0,8-1,0 kg.

După parafinarea butaşilor altoiţi se trece la stratificare. Lucrarea se realizează în lăzi, aşezând butaşii în poziţie verticală, la aceeaşi înălţime şi în rânduri care alternează cu straturi de rumeguş (Foto 3). Stratificarea totală se face prin acoperirea butaşilor până la punctul de altoire cu rumeguş umed (75-80%, iar în continuare cu rumeguş uscat, în zona secţiunii altoiului, după care se presară un strat de rumeguş umed în grosime de 3-4 cm până la umplerea lăzii.

Stratificarea poate fi şi parţială, adică butaşii sunt acoperiţi doar până la punctul de altoire, iar altoii rămân protejaţi numai de stratul de parafină. După stratificare, capetele superioare ale butaşilor altoiţi sau rumeguşul de deasupra butaşilor se stropeşte cu o soluţie anticriptogamică. Până la terminarea totală a altoitului, lăzile se păstrează la temperatura de 1-3 °C şi la umiditatea relativă de 85%, până când începe forţarea (Foto 4).

Forţarea butaşilor altoiţi

Lăzile cu material altoit sunt duse în camera de forţare, care va fi dotată cu încălzire şi care va permite o aerisire bună. Forţarea începe cu 25 de zile înainte de data plantării în şcoala de viţe şi durează 18-20 zile. În primele 4-5 zile de forţare, temperatura din camera de forţat trebuie să fie mai ridicată (28-30 °C  iar higroscopicitatea, în primele 9-11 zile, va fi de 85-90%.

Ulterior, atât temperatura, cât şi higroscopicitatea scad treptat până la 22-24 °C, respectiv 70-80%. Aerisirea se face periodic, în orele calde de peste zi, evitând contactul direct dintre viţe şi aerul rece.

Tratamente preventive

După pornirea lăstarilor, o dată la 3-4 zile se execută tratamente preventive împotriva mucegaiurilor cu soluţie.

Cele mai mari pagube din timpul forţării butaşilor altoiţi sunt provocate de putregaiul cenuşiu produs de ciuperca Botrytis fuckeliana (cinerea), dar pot fi produse, de asemenea, şi de ciupercile din genurile Alternaria, Fusarium, dar şi altele, care se pot dezvolta în condiţiile de mediu din camera de forţare.

În prima parte a forţării, când butaşii au nevoie de umiditate ridicată, tratamentele anticriptogamice se aplică prin stropiri cu soluţii preparate folosind: Benomyl 0,15%, Fundazol 0,2% Benlate, 0,15%, Rovral 0,1%, Sumilex 0,1% etc.

În a doua parte a forţării, atunci când umiditatea ridicată este contraindicată, se recomandă ca tratamentele anticriptogamice să se facă prin prăfuiri, folosind aceleaşi produse în doze de 2%, prin utilizarea talcului ca ingredient. Aceste tratamente, precum şi cele de combatere a mucegaiurilor ce se dezvoltă în timpul păstrării nu au efect asupra zonelor necrozate de pe butaşi sau de pe secţiunile executate prin altoire, atacul  producându-se în timpul păstrării peste iarnă.

Alina DONICI
SCDVV Bujoru

CONTROLUL FACTORILOR DE MEDIU

Plecând de la o primă fază a lanţului tehnologic – forţarea viţelor altoite, se constată că prin utilizarea unui spaţiu climatizat (termoizolat şi higroizolat, cu menţinerea higroscopicităţii aerului la valori ridicate, de peste 95%, stratificarea se va face cu un consum mai mic de rumeguş. În schimb se pot folosi produse din fibră care menţin umezeala. Astfel, capacitatea de stratificare creşte cu peste 40% şi în plus se elimină/reduce folosirea rumeguşului.

Procesul iniţial de forţare a viţelor altoite se realizează prin dirijarea factorilor de temperatură, prin higroscopicitatea relativă a aerului, iluminarea şi aeraţia spaţiului de forţare, în cazul de faţă a serei.

Temperatura – factorul de care depinde nemijlocit rezultatul forţării – intervine gradual pe parcusul procesului astfel; la început (primele 4-5 zile temperatura trebuie să fie ridicată, la cca. 28 °C, după care trebuie să coboare la 22-23 °C.

Controlul temperaturii şi al higroscopicităţii se face cu ajutorul unei sistem cu înregistrare automată, în spaţiul special amenajat – seră sau solar. Factorii de mediu din spaţiul protejat sunt controlaţi şi dirijaţi în permanenţă, zi şi noapte, pe toată durata perioadei de forţare.