Bogdan Dicu (foto), administrator unic al societăţii agricole RB Huby Galaţi, are 28 de ani, împliniţi de curând, şi este absolvent al Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice Galaţi. Este căsătorit, iar în luna mai a acestui an va deveni tată.

Povestea cu ciupercile a început-o în urmă cu doi ani la Fileşti, un cartier mărginaş al municipiului Galaţi. Ceva tradiţie existase, în zonă; pe vremea „societăţii multilateral dezvoltate” fusese construită o fabrică de ciuperci modernă, ce aparţinea fostei Intreprinderi de Sere Galaţi. Acum este la „cota zero”, dezafectată, căzută victimă „capitalismului sălbatic”.

„Ideea cu ciupercăria mi-a venit aşa, dintr-odată, că era singura soluţie să scot bani la momentul respectiv! Nu ştiam nimic despre ciuperci, nu ştiu dacă am cumpărat în viaţa mea două kilograme de ciuperci! Ştiam că este nevoie pe piaţă şi… hai să-i dăm drumul!”, îşi aminteşte fermierul.

Modernizare de 1,3 miliarde lei vechi

Mai întâi a închiriat o hală de producţie pe care a reamenajat-o: a cumpărat rafturile, a izolat cu polistiren pereţii interiori şi exteriori ai clădirii. Aproape un an de zile a durat modernizarea şi pregătirea spaţiului pentru cultivarea ciupercilor şi l-a costat aproximativ 1,3 miliarde lei vechi.

În noiembrie 2009, Bogdan Dicu a pregătit patru spaţii de cultură. Dar a populat numai două „ca să învăţ să fac ciuperci”! Mai întâi s-a aprovizionat cu materie primă din Ungaria, de la o fabrică specializată, cu 20 tone de compost şi cu 7 tone de turbă pentru fiecare sală.

Instalaţia frig pentru două săli a fost comandată la o firmă din Bucureşti pentru care a trebuit să scoată din buzunar câteva zeci de mii de euro. Problemele tehnice nu au întârziat să apară. La început depanarea se făcea… telefonic! „Colaboram cu „specialistul” prin telefon; dacă apare problema aia, fă aşa…, dacă ai defecţiunea asta, procedează la reglajul ăsta…”, spune Bogdan.

Pagubă-n ciuperci!

În sfârşit, a intrat în treburile tehnologice. După ce a umplut sacii şi i-a egalizat, a pregătit turba, de fapt tot ce ţine de tehnologia de producere a ciupercilor Champignon, a început şi producţia … ca după ploaie! Văzând atât de multe ciuperci, Bogdan Dicu a cules o zi şi-o noapte în continuu… cu familia toată, cu nepoţi, cumnaţi, verişori… „Nu ştiam cum trebuie culese ciupercile, în ce să le culegem.

S-au făcut toate odată, trebuiau culese şi vândute toate odată. Întreaga poveste a durat mai mult de jumătate de an, până am învăţat să fac ciuperci! Să fiu în stare să devin ciupercar!”, ne-a declarat Bogdan Dicu.

Dar… fermierul era numai în pierdere. Nu ştia dacă au scos trei mii de euro din cele cinci mii, cât cheltuia lună de lună. „Ei, după aia, am început să facem modificări după modificari”. Astfel, nevoia l-a învăţat şi aşa a căpătat experienţă. A observat că una dintre probleme este legată de aportul de aer proaspăt.

„Am făcut exact după carte şi nu a ieşit! Au fost numai tâmpenii. Vezi, maşina asta prinde 300 km/h, dar nu pe un drum greu şi cu denivelări… Aşa-i şi cu ciupercăria, trebuie să asiguri condiţii optime de microclimat, 18 °C temperatură, 83-85% umiditate, 2.000 – CO2, tot timpul trebuie să ai un echilibru între aceşti parametri ceruţi de tehnologie”, a explicat Bogdan.

Aproximativ 4.500 kg de ciuperci pe sala de producţie

Una dintre „inovaţiile” implementate în ciupercărie este introducerea aerului proaspăt în spaţiile de cultură, care asigură un spor substanţial de producţie. Rezultatele vorbesc de la sine. „Eu scot 4.000 – 4.500 kg de ciuperci pe fiecare sală de producţie.

Acum am ajuns la 11 spaţii, mi-am mai cumpărat nişte utilaje pe care le-am adaptat – umiditate, aer proaspăt, păstrez temperatura constantă în sală, fie iarna la minus 30 °C, fie vară la plus 30 °C”, a precizat ciupercarul.

După ce a prins „gustul ciupercilor”, Bogdan Dicu şi-a extins afacerea. S-a dus la bancă şi a făcut un împrumut de 110.000 euro, bani cu care şi-a cumpărat un spaţiu confortabil în Şendreni, comună situată la câţiva kilometri de Galaţi. Acolo a amenajat încă trei săli de producţie.

Proiect eligibil şi fără bani!

Bogdan vrea să utileze şi să amenajeze încă două spaţii de cultură prin Măsura 112 – Instalarea tinerilor fermieri. A completat dosarul şi s-a înscris în 2010 la prima sesiune, cea din primăvară. Dar, proiectul lui a fost neeligibil!

După multe insistenţe, cei de la OJPDR Galaţi, când au venit să vadă spaţiile actuale de producţie, tare s-au mai mirat: “Domnule, există aşa ceva în Galaţi? Noi n-am ştiut! Te felicit, ai făcut o treabă excepţională!” În 2011, proiectul a fost eligibil, dar cu slabe şanse de finanţare, căci fondurile s-au cam împuţinat.

Repere tehnologice

Afacerea merge bine. Săptămânal trimite autocamionul la fabrica din Ungaria pentru materia primă. Partenerul de afaceri ungur este unul foarte serios, compostul cumpărat este ecologic, de calitate şi nu au fost probleme. În funcţie de comenzi poate alimenta cu compost două săli de cultură pe săptămână. Sala de producţie are 1.600 de saci, aşezaţi pe rafturi pe patru nivele. Apoi se aşteaptă o lună de zile pentru incubarea miceliului, după care se recoltează.

Compostul se aduce la temperatura de 28 °C, căci în fermă ajunge cu temperaturi diferite în sac. Pe timp de vară, transportul se face cu maşina prevăzută cu instalaţie frig, deoarece compostul se poate înfierbânta şi deteriora.

După 8-10 zile, timp în care materialul s-a nivelat în sacii de producţie, se aşează turba, deasupra, pe fiecare sac, într-un strat de 3-4 cm grosime. Turba e ca un burete, acolo creşte ciuperca şi se dezvoltă. La 30 de zile de la primirea compostului, ciupercuţele încep să apară şi se recoltează în lădiţele deja pregătite. Totul se face manual.

Producţie organizată, marfă calitatea I

În urma experienţei căpătate, a ajuns să producă 85-90% ciuperci calitatea I. Zilnic, de pe porţile fermei ies cam 7-800 kg de marfă proaspătă. Preţul de producţie este de 4,6-4,7 lei/kg, iar cel de vânzare ajunge la aproximativ 6 lei plus TVA. În funcţie de comenzi, ferma lui Bogdan Dicu aprovizionează reţeaua de supermarketuri din municipiile Galaţi şi Brăila.

Ferma produce exact cât vinde. Are experienţă şi ştie exact cum să-şi organizeze munca. Vara nu lucrează la capacitate maximă, ci merge, undeva, la jumătate. De sărbătorile de iarnă şi pascale, când e cererea mare pe piaţă, producătorul are toate spaţiile de cultură în producţie.

„Banca nu te lasă!”

Câştigul nu-i mare. „Rentabilitate mare nu pot să fac pentru că am datorii la bancă, lunar trebuie să dau o rată de 100 milioane lei vechi. Am credit luat pe şapte ani, acum sunt abia în anul doi. Banca nu te lasă, trebuie să faci producţie, să vinzi, să scoţi bani ca să poţi plăti ratele. Nu ai altă soluţie”, ne-a declarat Bogdan Dicu.

Cheltuielile într-o ciupercărie sunt mari. Numai o singură sală de producţie ajunge să coste undeva la 20 mii de euro, rafturi şi tehnologie, fără a pune la socoteală energia electrică, apa, puţul forat, chiria… La Fileşti, nu era alimentare cu energie electrică, a trebuit să tragă reţeaua, automatizarea a făcut-o el.

Transportul, o mare problemă

La ciupercăria lui Bogdan Dicu sunt şi destule greutăţi. În primul rând, nu dispune de un mijloc propriu de transport pentru aprovizionarea cu materiile prime – compost şi turbă – din Ungaria. Distanţa-i mare, deci este la mâna transportatorului, o firmă din Oradea. Săptămânal îi sunt necesare compostul şi turba. Apoi, în ţara noastră nu există fabrică de compost. S-a încercat, dar nu s-a reuşit.
Cât despre subvenţia la ciuperci…. A fost odată…

VISUL LUI BOGDAN  DICU

Fabrică de conserve şi înfiinţarea unui grup de ciupercari
Bogdan Dicu se află în grupul de producători al lui Mircea Croitoru de la Matca. Tot compostul rezidual care rezultă în urma unui ciclu de producţie este trimis în solariile de la Matca. Specialiştii afirmă că este un excelent îngrăşământ natural. Visul lui este să-şi facă propriul grup de cultivatori de ciuperci.

Apoi, de la anul va face toate demersurile pentru accesarea de eurofonduri necesare pentru realizarea unei capacităţi de prelucrare a ciupercilor. Costă ceva bani, peste 500.000 de euro. Aşa se poate valorifica mult mai bine recolta produsă în exploataţie.

REŢETĂ CULINARĂ PROPRIE

Circa 1,5-2 kg carne de pui se taie bucăţele, se pun la un ceaun, sub care ard lemne de esenţă tare, şi un pic de untdelemn. Când bucăţile de carne se rumenesc bine, se aruncă vreo 4-5 kg de ciuperci mici, întregi şi necurăţate, în diametru de circa 2 cm. Se lasă la foc cu capacul pus. După circa o oră este gata şi se serveşte cu mămăliguţă caldă.

CIUPERCARII AU CAM DAT BIR CU FUGIŢII

Puţini sunt aceia care produc ciuperci în judeţul Galaţi. Îi poţi număra pe degetele de la o mână. E greu; cere extraordinar de mult efort. Nu cu mult timp în urmă, la ferma lui Bogdan Dicu s-a organizat un curs de perfecţionare. Au venit 30 de tineri să înveţe tehnologia cultivării ciupercilor, cursanţi din toată ţara… Dar, din toţi cei înscrişi, unul nu mai lucrează în ciupercărie. Au dat toţi bir cu fugiţii, din cauza condiţiilor speciale, a disciplinei tehnologice.

Ciuperca este o plantă foarte sensibilă, cere mult efort, îngrijire atentă, ştiinţă. Dacă o clipă o neglijezi, o scapi din supraveghere, poţi pierde totul.

„Ciuperca este o plantă care nu ştie decât să se înmulţească, în rest tu trebuie să ştii când îi dai apă, când îi dai oxigen etc.. Vorbeşte cu tine ciuperca! Ceea ce nu vor să înţeleagă mulţi dintre cultivatorii ăştia de ciuperci. Mai erau ciupercari, care credeau că ciuperca se face stând la restaurant sau la şedinţele de partid sau de consiliu local, dai cu mapa şi cu pixul şi gata! Sar ciupercile!!

Însă aceştia din urmă au dat chix!”, ne-a spus Bogdan, după care ne-a împărtăşit o experienţă de peste hotare.

“Anul trecut, am participat în Olanda la un târg internaţional cu şi despre ciuperci. Cu acest prilej am cunoscut cele mai noi tehnologii pentru producerea ciupercilor. La noi în ţară nu pot fi implementate, din cauza preţului care nu e deloc accesibil.

În Olanda, una dintre ţările cu tradiţie în cultivarea în sistem industrial a acestor plante, statul acordă subvenţii substanţiale, chiar şi pentru ambalaj, ceea ce permite realizarea unui profit mare al cultivatorilor la un preţ de cost mic”, a adăugat Bogdan.