Denumirea comunei provine de la exploatarea primitivă a minereului de fier, care era purificat cu ajutorul apei ce era dirijată în gropi mari, săpate în pământ şi în care se punea minereul de fier. Pe teritoriul localităţii au fost decoperit morminte ale soldaţilor romani ce păzeau drumul construit de romani la poalele munţilor Parâng, şi care ajungea la Castrul Roman zidit din Târgu-Jiu.
La Baia de Fier a funcţionat singura mină de grafit de pe teritoriul României, din păcate închisă în 1996. Până în acel an, existau 2.500 de locuri de muncă, în trei schimburi, la mina de grafit şi la fabricile de cherestea.
În prezent Baia de Fier numără aproximativ 4.000 de locuitori.
Despre investiţii, proiecte europene finalizate şi în curs de implementare, dar şi dorinţe pentru comunitate împlinite şi (încă) neîmplinite am stat de vorbă cu primarul comunei Baia de Fier, Dumitru Turbăceanu.
Nicoleta Dragomir: Am ajuns în Baia de Fier, din păcate după o perioadă de grele încercări, cu inundaţii şi vreme extremă (n.r.-26 iunie a.c.), şi totuşi observ că puterea de regenerare a comunităţii este foarte mare. Si atunci vă întreb: cum reuşiţi să faceţi faţă într-un timp atât de scurt, unor provocări pe care niciunul dintre noi nu le poate controla?
Dumitru Turbăceanu: Da, într-adevăr, a fost o perioadă destul de urâtă din punct de vedere meteorologic, am avut inundaţii, am avut scurgeri de pe versanţi; avem câteva zone care ne dau de furcă de foarte mulţi ani, dar implică nişte cheltuieli destul de mari. Am mai făcut investiţii şi din bugetul local, dar sperăm să primim ceva sume ca să putem să rezolvăm aceste probleme. După inundaţiile din 2014, am avut afectate două poduri pe care le-am refăcut de la zero, peste râul Galbenu – o alunecare de teren şi un drum de acces către cătunul {opta – unde am reuşit să ducem la bun sfârşit proiectele respective, dar pentru care am primit şi bani de la Guvern, într-adevăr. Acum, după ultimele calamităţi, avem două zone prioritare în care încercăm să rezolvăm situaţia, iniţial cu forţe proprii, deşi e greu pentru că avem multe proiecte în derulare… Avem un proiect foarte mare pe Programul Operaţional Regional, pe axa 7.1., unde avem o cofinanţare de 2% la o valoare de 5 milioane de euro, şi sunt ceva bănuţi pe care trebuie să-i asigurăm tot din bugetul local. Avem, de asemenea, drumuri pe fonduri europene, la care la fel, ne trebuie cofinanţare, deci suntem destul de strânşi la pungă, tocmai ca să putem rezolva şi aceste probleme apărute în urma inundaţiilor. Reuşim prin munca oamenilor angajaţi la primărie, norocul nostru a fost că deja începuserăm reabilitarea drumurilor din localitate şi firma care lucrează a fost pe poziţie. Dar, din păcate, munca noastră de 20 de zile s-a dus pe apa sâmbetei… într-o zi!
N.D.: Lăsând puţin deoparte aceste situaţii, din păcate neprevăzute, cum arată o zi de lucru a primarului din Baia de Fier?
Dumitru Turbăceanu: Nu prea seamănă o zi cu alta, fiindcă şi problemele sunt diferite. La ora 8, cel târziu, sunt la birou. După ce discut cu angajaţii ce este de făcut în ziua respectivă, pe lângă obligaţiile fiecăruia, ne organizăm şi fiecare pleacă la treaba lui, trec la semnarea actelor, vizite în teren la lucrări, întâlniri pe la Târgu-Jiu, la Bucureşti, la Craiova… Având foarte multe proiecte pe fonduri europene în derulare este foarte mult de alergat. Rămânem şi peste program, de multe ori! Dar suntem aici în interesul cetăţeanului. La mine, când sunt la birou, tot timpul uşa este deschisă.
N.D.: Sunteţi edil la al doilea mandat… Dintre proiectele pe care vi le-aţi propus la începutul primului mandat, aţi realizat tot?
Dumitru Turbăceanu: Încă nu am realizat tot, fiindcă cea mai mare problemă aici, la noi, a fost probema apei. Baia de Fier, fiind dispusă geografic în zonă de deal, necesită amplasarea mai multor bazine cu apă. De exemplu, este în derulare un proiect pentru construcţia unei staţii de clorinare, pentru că la ora actuală nu dăm la populaţie apă potabilă, cu toate că vine din izvor, de la munte, este bună, dar după norme trebuie să fie clorinată. Sunt deja la cel de-al treilea proiect pe apă, cel din urmă având şi canalizarea integrată. Dar, a apărut o problemă în derularea acestui contract, fiindcă firma care a câştigat licitaţia şi a lucrat un an şi ceva, a intrat în insolvenţă. Firma lucrează în continuare, dar nu la parametrii iniţiali. Ei ne dau asigurări că vor finaliza lucrările până la sfârşitul anului. Dacă nu, vom fi nevoiţi să facem o expertiză tehnică şi să scoatem din nou proiectul la licitaţie, ceea ce înseamnă destul timp pierdut.
Un alt proiect finalizat este căminul cultural din Baia de Fier şi în prezent se află în licitaţie, pentru reabilitare şi dotare, căminul cultural din satul Cernădia. Pentru acestea am accesat fonduri europene.
În ceea ce priveşte drumurile, în fiecare an am asfaltat câte ceva. Acum avem în execuţie asfaltarea a trei drumuri, însumând 5.500 de metri. Avem în licitaţie construirea unui dispensar nou, inclusiv dotarea lui, precum şi trei apartamente pentru medici, cu speranţa ca astfel să atragem medici în zonă. Mai avem în lucru finalizarea picturii la Catedrală, amenajarea curţii bisericii şi o clopotniţă. Avem doar comunitate ortodoxă, o singură familie fiind de alt cult religios.
N.D.: Care este proiectul d-voastră de suflet, pentru viitorul comunei?
Dumitru Turbăceanu: Proiectul cel mai mare este cel cu apa şi se va finaliza sută la sută, la fel şi cel cu asfaltarea, însă proiectul meu de suflet este în mandatul actual. Am reuşit în anul 2017 să facem localitatea Baia de Fier localitate turistică de interes local. Am făcut acest lucru pentru a atrage fonduri europene. Avem un proiect care a trecut de prima fază de evaluare şi care include: piste de biciclete, alei pietonale, un amfiteatru în zona Peştera Muierii, un parc dendrologic, un patinoar… este un proiect destul de complex, de aproape cinci milioane de euro şi îmi doresc foarte mult să-l putem finaliza. Mă bazez pe faptul că toate proiectele pe fonduri europene noi le-am dus la capăt cu brio.
N.D.: Purtaţi astăzi un costum tradiţional foarte frumos. Este din zonă sau al familiei?
Dumitru Turbăceanu: Da, este costumul popular al zonei de sub munte, cu influenţe din zona Sibiului, pentru că o parte din moşii şi strămoşii noştri sunt din Mărginimea Sibiului. Astfel s-a împrumutat şi portul acesta ciobănesc, ungurenesc îi spune la noi, probabil reminiscenţa în urma venirii lor de pe peste munţi, din imperiul austro-ungar. Nu există familie în Baia de Fier care să nu aibă cel puţin un costum, de la copii până la bătrâni. Bunicului meu acesta i-a fost portul, de zi cu zi.
Un articol publicat în revista Ferma nr. 14/219 (ediţia 15-31 august 2018)
