Cel puțin așa susține Arnaud Perrein, președintele Asociației Producătorilor de Porumb din România (APPR), referindu-se la declarațiile guvernanților români despre vânzarea terenurilor către străini și susținerea fermei de familie în mediul rural. O spune cu argumente plauzibile. Cu exemple concludente. Cu un bun simț al realității. Un fermier de origine franceză legat definitiv de glia Bărăganului ca printr-un blestem, al pământului și al iubirii!
Nu latifundiarii sunt de vină pentru sărăcia din România! O spune Arnaud Perrein, agricultorul francez care simte și gândește românește. „Nu putem arunca vina pe agenții economici pentru lipsa de reacție a statului. Noi ne plătim taxele, facem producție și contribuim la PIB-ul țării. Nu ne ocupăm cu politici sociale. Asta e datoria României și a Comunității Europene”, subliniază cu patimă fermierul din Mihail Kogălniceanu. Care, totuși, oferă burse copiilor capabili dar fără potență financiară. Sponsorizează formații de dansuri populare și de handbal. Și nu numai. El nu crede că a sărăcit comuna prin ceea ce face. A dat de muncă oamenilor locului. A investit 1.300 euro în fiecare hectar de teren irigat, ceea ce a adus un spor de producție predictibil. Acum investește alți o mie de euro/ha pentru drenaj. Fermierii mici nu ar fi reușit niciodată să facă așa ceva.
Cât privește pământul pe care îl cumpără străinii, cel puțin aceia care vin să facă agricultură aici, fermierului ialomițean iar i se pare o pistă falsă. „Iată că românul obține pe teren acum un preț și de zece ori mai mare decât acum zece ani. Oare e ceva rău în asta?!”, se întreabă retoric fermierul de origine franceză. „Nimeni nu își vinde pământul ca să-și cumpere gumă de mestecat. Oamenii au nevoie de bani pentru o problemă de viață sau de moarte. Una e să ia un leu și alta zece. Oricum ar fi vândut cuiva!”, remarcă Arnaud Perrein.
Fermierul își aduce aminte că în urmă cu 15 ani câmpurile erau pline cu buruieni. Țăranii nu puteau lucra eficient pământul, cum nu pot nici acum, și au renunțat la o afacere care le-a uscat buzunarele. Apoi au apărut arendașii care le-au dat ceva în schimbul cedării dreptului de folosință. La început era vorba de o arendă de 4500 kg de grâu/ha. Acum arenda s-a dublat și va crește în continuare. „Cine câștigă din această treabă?!”, se întreabă francezul care acum are țara aici, în România. Dă un exemplu din comună: Un fermier care lucrează una sau două sute de hectare o face singur sau împreună cu copilul. Deci, practic, un loc de muncă la o sută hectare, pe când Insula Mare a Brăilei are un angajat la 50 de hectare. „La fel ca și mine, la fel ca și alți latifundiari!”, aduce francezul încă un argument în favoarea marilor fermieri.
Fermele de 30 de hectare nu sunt viabile economic
Franța, pe care o tot dau oficialii români ca exemplu, cel puțin pentru sudul, vestul și estul României, are mari probleme tocmai din această cauză. Iar Guvernul francez pompează serios bani pentru viabilitatea acestor ferme. Care, în majoritate, fac parte din tot felul de asocieri de tip cooperatist. Ceea ce în România este, practic, imposibil! „Acești fermieri, cu ferme de până în 30 ha, vor munci de dimineața până seara, de luni până duminică, și nu vor putea respecta noile reguli impuse de Bruxelles privind exhaustoarele, depozitele de pesticide sau mașinile de stropit. Nu se vor asocia. În Franța cooperativele pierd teren, iar altele au devenit multinaționale”, susține președintele APPR, care nu înțelege rostul subvențiilor care dau un spor de 50 euro/ha pentru acest tip de ferme. Practic e doar o amăgire că în felul acesta se vor comasa terenurile prin asociere. Vor fi doar înțelegeri pentru a ciupi ceva în plus de la stat.
„Un stat care, iată, nu e capabil să achite la timp subvențiile”, spune Arnaud Perrein. „Eu, cel puțin, am o linie de credit și nu mă afecteză prea mult această întârziere. Dar ceilalți fermieri, care încă nu s-au capitalizat, sunt la un pas de dezastru. Celelalte state au plătit din noiembrie subvențiile!”, arată fermierul din Mihail Kogălniceanu, precizând că el ia ca termen de primire a subvențiilor luna iunie, întotdeauna. „Dacă vin mai devreme e ok, normal. Dar ministerul și cei de la APIA au greșit prin promisiuni deșarte și lipsite de finalitate față de producătorii agricoli!”, e convins fermierul ialomițean.
Securizarea producției prin investiții în irigații, înaintea Fondului Mutual
„De ce să ne gândim că un fond mutual, care în Franța s-a format greoi, într-un veac, ar putea fi făcut cât ai bate din palme?! Festina lente! Știu că România e dinamică, aici lucrurile nu au răbdare. Totul e pe repede înainte. Românii se dezvoltă într-un an cât ceilalți în zece. Dar și așa tot vor trece zece ani până ce acest fond mutual va fi viabil!”, concluzionează francezul din comuna care poartă numele unuia dintre cei mai cunoscuți prim-miniștri ai României.
Până atunci, propune fermierul, ar fi mai lesne ca statul să subvenționeze asigurările fermierilor. Și să facă posibilă racordarea fermierilor la sistemul de irigații. Adică să se facă ceva cu infrastructura de irigații, pentru ca fieacre fermier să-și poată iriga 30-50 ha, pentru a-și securiza investiția în anii cu secetă pedologică extremă. „În acest fel fermierii nu ar mai sta cu mâna întinsă la Guvern!”, e convins Arnaud Perrein. Iar pentru ca fermierii români să-și poată spune păsurile și să participe efectiv la procesul legislativ și decizional, au nevoie de asociații puternice care să își permită un avocat, un director și o secretară. Pentru asta Arnaud Perrein susține impunerea unei taxe de asociere în valoare de 0,5 euro/ha. Fiecare fermier putând să opteze la care asociație dă taxa. De asemenea, e convins că informarea fermierului e importantă și revistele sunt vectorul principal de diseminare a informației în ferme. Susține cu tărie și sprijinirea presei agricole în acest mod.
Românii sunt toleranți și mai puțin naționaliști decât ceilalți europeni
Arnaud Perrein simte acest lucru în fiecare zi. De aceea s-a apropiat de acest popor. Acum este practic român. Are familia în acestă țară, copiii învață românește, iar viitorul lor e aici.
Arnaud Perrein este ceea ce se cheamă răzeș! Chiar dacă obține așa greu cetățenia română. „Soția mea a devenit cetățean francez imediat după căsătorie iar eu nu sunt cetățean român nici acum, după atâția ani de când am depus actele”, arată fermierul spre sistemul lent al satului român.
Dacă stăm să ne gândim, istoria acestei țări e plină de străini care au fost mai români decât românii. Carol Davilla sau Raed Arafat îmi vin rapid în minte. Alexandru Sahia sau Ferdinand I de România! Trebuie să recunosc că am simțit mai mult naționalism românesc la Arnaud Perrein decât la mulți alți români sadea. El este un român prin asumare. Nu prin naștere. Dar este român!
AFACERILE IMOBILIARE POT FI ÎNCETINITE CU MĂSURI UȘOR DE LUAT ȘI DE APLICAT
Cel puțin așa susține Arnaud Perrein. I-a prezentat ministrului aceste idei. Legarea dreptului de a cumpăra teren agricol de obligativitatea de a-l lucra! O altă soluție pentru limitarea speculei imobiliare ar mai fi obligativitatea duratei de zece ani a contractelor de arendă. Astfel terenurile ar fi cumpărate cu sarcină. Chiar și limitarea vinderii pachetelor de zeci de mii de hectare la un loc ar fi o soluție. Arnaud Perrein crede că dacă s-ar impune o anume suprafață ca limită de ofertă de vânzare, să zicem 30 sau 50 ha, ar fi mai ușor de cumpărat și de fermierii români. Acum dobânzile sunt acceptabile și aproape oricine ar putea accesa un credit pentru un lot de 30 ha. Dacă tot se vrea consolidarea fermei de familie. Deși va fi greu pentru micii fermieri să îndeplinească cerințele, necesare de altfel, impuse de UE.
CREAREA UNUI SECTOR ZOOTEHNIC PUTERNIC
Perrein spune că el vinde bine. E aproape de Constanța și are și spații de depozitare. Dar, recunoaște, se poate și mai bine. La fel de bine se poate și mai prost. „Multă vreme am fost viabili vânzând cu 100 euro/tonă. Și aveam producții mai mici. S-ar putea să revină și acest preț. Mai ales atunci când ai prea multă marfă de oferit. Franța are un sector zootehnic puternic și o industrie de procesare asemenea. În plus, francezii exportă mult și în Spania și Portugalia. Dar noi, românii (aici se vede că Arnaud Perrein se simte român), importăm carne, lapte și tot felul de alimente în loc să le producem aici. Mai ales că avem toate condițiile din lume, ca situare geo-climatică, să le facem la un nivel peste media europeană”, susține președintele APPR. Ar fi bine și pentru cultura mare. Ar avea clienți aproape. La câteva zeci sau la sute de kilometri. Nu la mii de kilometri, cum este Egiptul. „Statul trebuie să fie ca un tată pentru cetățenii săi. Să-i ghideze, încetul cu încetul, pe drumul cel bun. Cu blândețe, dar și cu fermitate. Așa trebuie privită relația stat – cetățean!”, încheie frumos acest subiect fermierul.
Articol publicat in revista Ferma nr.10(171) 1 – 15 iunie 2016