În anul 2011, dinamica precipitaţiilor a fost heterogenă, cu ploi torenţiale încadrate de perioade lungi cu deficit hidric. Suma precipitaţiilor a fost de 343,3 mm, comparativ cu media multianuală pe 10 ani, de 453,8 mm, cu un deficit de 110,5 mm.

Deficitul pluviometric s-a înregistrat pe toată perioada de vegetaţie, cu excepţia lunilor aprilie şi iulie. Precipitaţiile din perioada de vegetaţie au avut un caracter torenţial şi nu au fost valorificate în totalitate.

Temperatura medie a aerului pe perioada de vegetaţie a fost inferioară celei normale. S-au înregistrat temperaturi medii mai mici decât normala în lunile aprilie, mai şi iunie. Anul 2011, în general, a avut o temperatură medie anuală inferioară normalei, înregistrându-se un deficit termic de 1,2 °C. Temperatura maximă absolută a fost de 35,4 °C în august, iar minima absolută de -20 °C în ianuarie.

Din punct de vedere al orelor de strălucire a soarelui, în anul 2011 am avut 1854,8 ore, comparativ cu multianuala de 1795,7 ore, cu un deficit de 59,1 ore, îndeosebi în lunile aprilie şi iunie. Foarte însorite au fost lunile iulie, august şi septembrie.

Analizând perioada de vegetaţie după valorile bilanţului activ şi util putem spune că în anul 2011 aceasta a beneficiat de un aport termic foarte ridicat cu multiple influenţe (pozitive şi negative) în evoluţia fenofazelor.

Regimul apei în sol la sfârşitul vegetaţiei

Precipitaţiile înregistrate au fost cu mult superioare mediei multianuale, multe din ele au avut caracter torenţial, iar valorificarea acestora s-a făcut într-un procent redus şi a condus la o rezervă de apă în sol, la 1 aprile 2011, inferioară capacităţii de apă în câmp. Rezerva iniţială de apă din sol, la începutul perioadei de vegetaţie, pe profilul 0-100 cm, a fost de 2067 m3/ha, cu 214 m3/ha mai mult decât plafonul minim al umidităţii solului.

Aportul pluviometric deficitar din perioada de vegetaţie, consumul mediu diurn al viţei de vie şi evaporaţia apei din sol a condus la o rezervă finală a apei din sol de 1127 m3/ha, cu un deficit de 726 m3/ha, comparativ cu plafonul minim al umidităţii solului (tabel 1).

Pentru determionarea umidităţii solului, s-au prelevat probe de sol la data de 18.01.2012 (tabel 2 ), pe profilul 0-100 cm, din 20 în 20 cm. Raportat la plafonul minim, umiditatea prezintă deficit pe profilul 20-100cm (357 m3/ha), iar raportat la capacitatea de câmp pentru apă deficitul este prezent pe tot profilul de sol (1494 m3/ha).

TABELUL 1: REGIMUL APEI ÎN SOL
• la începutul şi la sfârşitul perioadei de vegetaţie a viţei de vie în anul 2011 (adâncimea 0-100 cm)

IUA – intervalul umidităţii active
Ri – rezerva iniţială de apă în sol la începutul perioadei de vegetaţie
Rf – rezerva finală de apă din sol la sfârşitul perioadei de vegetaţie

TABELUL 2: UMIDITATEA SOLULUI
• la data de 18.01.2012 şi deficitul hidric raportat la plafonul minim al umidităţii solului, respectiv capacitate de câmp pentru apă

Cc – capacitatea de câmp pentru apă

Pmin –  plafonul minim al umidităţii solului

Starea de vegetaţie

În timpul perioadei repaosului vegetativ s-au înregistrat temperaturi negative, cu minima absolută de -20 °C. Îngheţurile înregistrate doi ani consecutivi (2010-2011) şi anul agricol 2010 dificil din cauza condiţiilor meteorologice (ploi abundente şi grad mare de atac al bolilor criptogamice) au sensibilizat butucii, iar pornirea în vegetaţie a fost neuniformă, lăstarii pornind atât din mugurii principali, cât şi din cei secundari şi terţiari.

Dezmuguritul s-a realizat în a doua decadă a lunii aprilie, exceptând soiurile Victoria şi Muscat de Hamburg, Coarnă neagră selecţionată, la care dezmuguritul s-a realizat în prima decadă a lunii mai. Ploile reci din timpul fenofazei de înflorit au condus la avortarea florilor, meierea şi mărgeluirea boabelor la majoritatea soiurilor, într-un procent mai mare sau mai mic.

Calendaristic, fenofaza de înflorit s-a realizat în prima decadă a lunii iunie. Intrarea în pârgă a strugurilor s-a realizat începând cu prima decadă a lunii iulie. Creşterea lăstarilor a fost influenţată de factorii de mediu şi de măsurile agrotehnice aplicate. În perioada de vegetaţie, soiurile au avut o creştere mijlocie a lăstarilor.

Din cauza secetei excesive din perioada maturării şi pe fondul mărgeluirii, boabele nu au ajuns la mărimea şi greutatea caracteristică soiurilor. Producţia mică realizată pe butuc s-a reflectat asupra calităţii – mărimea strugurilor şi a bobului. De asemenea, în a doua decadă a lunii septembrie a apărut fenomenul de ofilire a strugurilor.

Din punct de vedere fitosanitar, starea de vegetaţie a fost în general bună. În luna iunie şi iulie s-au înregistrat temperaturi foarte ridicate, creându-se astfel condiţii pentru dezvoltarea ciupercii Uncinula necator (făinarea viţei de vie).

În perioada de vegetaţie s-au avertizat şi executat tratamente fitosanitare, diferenţiate astfel:
– 6 tratamente pentru prevenirea manei viţei de vie (Plasmopara viticola);
– 7 tratamente pentru prevenirea şi combaterea făinării viţei de vie.

Tratamentele au fost aplicate complexat, în funcţie de compatibilitatea produselor folosite.
Debutul repausului vegetativ a început cu data de 30 octombrie 2011. Dinamica maturării lemnului a fost urmărită prin aprecierea culorii scoarţei coardelor. Gradul de maturare a lemnului se încadrează între 56,32% şi 73,45%. Soiul Muscat de Hamburg a fost foarte puternic afectat de îngheţ şi şi-a refăcut aparatul vegetativ cu greutate.

Producţia a fost sub 2 to/ha. În aceste condiţii, lăstarii au avut creşteri mari, comparativ cu soiurile afectate mai puţin de îngheţ. Producţia mică şi toamna lungă au favorizat o foarte bună maturare a lemnului, respectiv 73,9l cm/lăstar (fig. 1). La coardele sub 50 cm lungime, maturarea lemnului este cuprinsă între 0% şi 10% (fig. 2).

Pentru sistemul de tăiere aplicat în podgoria Dealu Bujorului, lungimea lemnului maturat asigură necesarul de elemente de rod (cepi de 2 ochi şi cordiţe de 4 sau 6 ochi în raport cu soiul).

RECOMANDĂRI TEHNOLOGICE

… pentru cultura viţei de vie din zona dvs. de influenţă în situaţia în care deficitul hidric se va menţine şi la pornirea în vegetaţie a viţei de vie.

• Pentru a preveni debilitarea butucilor se va reduce sarcina de ochi în funcţie de vigoarea butucilor cu scopul de a redresa vegetaţia şi potenţialul productiv.

• În cazul în care seceta persistă se vor aplica lucrări în verde (plivit, copilit, reducerea numărului de inflorescenţe) pentru a echilibra sarcina de producţie a butucilor şi se vor efectua lucrări minime la sol (minimum tillage).

• Irigarea este o metodă agrotehnică care se poate aplica pentru ridicarea producţiei. Viţa de vie are un sistem radicular cu capacitate mare de absorbţie şi un sistem aerian cu capacitate mare de transpiraţie, ceea ce duce la un necesar mare de apă în cursul perioadei de vegetaţie. Viţa de vie creşte şi fructifică normal când solul conţine 60-80% apă din capacitatea de câmp.