„Fertilizarea cu azot nu aduce doar beneficii”, a subliniat Andrei Ciocoiu, Category Marketing Manager Seeds, Corteva România şi R. Moldova, în cadrul discuţiilor tehnice cu fermierii prezenţi la evenimentul ”Corteva Learning Day” de la Timişoara. Tocmai de aceea, atunci când se stabileşte norma de îngrășăminte, „trebuie avut în vedere nivelul de producție sau tipul de cultură dorit”.
Corelaţia dintre fertiliuare, densitate şi producţie. Scenarii posibile:
- Nivel ridicat de fertilizare. Pentru „o cultură ofensivă care să reziste la secetă”, aşa cum a numit-o Andrei Ciocoiu, trebuie corelată densitatea şi cantitatea de azot cu regimul pluviometric specific zonei. „Toţi cei trei parametri sunt legaţi între ei, deoarece pentru producții de peste 12 t/ha, trebuie să controlăm apa (prin irigaţii) și atunci abia atunci putem să mergem cu o doză de azot de peste 150-200 kg substanță activă/ha şi minim 80.000 de plante/ha”.
- Nivel mediu de fertilizare. „Pentru o producție medie de 7-8 t/ha, trebuie abordată o strategie defensivă”, spune specialistul Corteva. Pentru a intra în perioada de secetă cu rezerve, este de dorit o fertilizare echilibrată, în așa fel încât să nu forțăm cultura în prima parte de vegetație să epuizeze apa din sol. În acest scenariu, Andrei Ciocoiu recomandă fermierilor care au realizat în ultimii 5 ani o producţie medie de cca. 7,5 t/ha, „să aplice cel mult 50-60 kg de azot substanță activă/ha” pentru a evita apariţia unor efecte negative.
Rezistenţa la secetă se pregăteşte de la semănat
În prima parte a vegetației, fertilizarea determină înverzirea culturii pe baza acumulării de apă și azot, după care va urma o creștere foarte rapidă. „În momentul în care aplicăm azot unei culturi la pornirea în vegetație, în plină creștere, primul efect pe care îl vedem este înverzirea culturii pe baza acumulării de apă și azot”, a explicat Andei Ciocoiu.
Mai departe va urma o creștere foarte rapidă a culturii dar, în momentul în care planta trece de la stadiul vegetativ (de la acumularea vegetativă), la cel generativ şi înflorește, brusc cele trei elemente care au ajutat cultura până în acel moment încep să fie deficitare: temperatura crește prea mult, plantele rămân fără îngrășământ și, cel mai grav (de cele mai multe ori), cultura epuizează rezerva de apă.
Practic, azotul forțează cultura să extragă şi să consume mai multă apă din sol în primele faze de vegetație. De aceea este bine ca „încă de la început să pregătim cultura pentru secetă, iar această pregătire trebuie să fie diferită față de cea pentru un an foarte bun: 50-60 kg de azot/ha şi o densitate de 55-58.000 plante/ha, nu mai mult de 60.000 plante/ha”, recomandă Andrei Ciocoiu. În felul acesta se reduc foarte mult costurile și cultura devine rentabilă de la o producţie de 4 tone de porumb/ha în sus, ceea ce înseamnă că dacă se realizează 7 tone/ha „plusul de producţie” va fi de 3 tone/ha.
În situaţia în care se aplică mai mult azot, va fi nevoie de mai multe plante şi „chiar dacă producţia creşte până la 10 tone/ha, la un consum tehnologic echivalent a 7 tone/ha, în final plusul de producţie (profitul) tot 3 tone/ha va fi”, a explixat reprezentantul Corteva.
Andrei Ciocoiu: 50-60kg azot pentru o producţie medie de 7 tone porumb/ha
Dacă luăm ca referinţă producţia medie din ultimii 5-10 ani şi aceasta a fost sub 7,5 tone, Andrei Ciocoiu recomandă „reducerea cantităţii de azot, a fertilizării astfel încât cultura să rămână profitabilă”.
„Nu doar că nu avem nevoie, suntem obligați, dacă vrem să dăm o șansă culturii, să rămânem în acest orizont de 50-60 de kg de azot substanța activă/ha şi să nu îl depăşim deoarece există riscul apariţiei unei serii de efecte negative pentru cultura de porumb, floarea soarelui şi grâu”
Şi floarea soarelui are nevoie de o fertilizare ponderată
Chiar dacă floarea soarelui are o mai bună rezistență la secetă, „dacă forțăm cultura și depășim nivelul de fertilizare de 60 kg azot substanţă activă/ha, cultura poate fi foarte afectată de secetă, printr-un mecanism similar celui de la porumb”, avertizează specialistul Corteva.
„Dacă aplicăm mai mult azot nu facem altceva decât să forțăm cultura să consume apa din sol în perioada critică de după înflorit, iar în situaţia unui deficit de apă, cultura nu mai are cum să supraviețuiască. Se ştie că, în fiecare zi de după înflorit, cultura poate acumula, de exemplu la floarea soarelui, între 200 și 400 kg boabe pe zi/ha. Tocmai de aceea, dacă reuşim să facem planta să rămână viabilă încă o zi sau două, aceasta va acumula diferenţa de producţie dorită. În plus, fertilizarea ponderată reduce foarte mult costurile pe hectar”, a mai spus Andrei Ciocoiu.
Floarea soarelui „recuperează” azotul din sol
Floarea soarelui recuperează azotul din sol într-o rotaţie de 3-4 ani cu păioasele, rapița şi porumbul, iar Andrei Ciocoiu recomandă „o fertilizare cu 100 kg de azot substanţă activă/ha sau de uree (pentru că are o eliberare mai lentă) și menţinerea cheltuielilor la nivelul echivalent cu preţul pentru o tonă de floarea soarelui/ha. Atât trebuie să fie investiția în cultura de floarea soarelui: 60.000 de plante/ha, 100 kg de uree/ha, erbicidăm și ținem cultura perfect curată, ca la carte şi totul va fi ok”.
În situaţia descrisă mai sus, „atunci când vine seceta cultura va fi pregătită pentru acea secetă”. Iar dacă vine un an slab/”prost”, cu o producţie de 1.500-2.000 kg/ha, investiţia este echivalentul a 1.000 kg/ha şi totuşi rămân 500 kg/ha profit.
Dar există şi „un revers al medaliei” ca urmare a aplicării acestei strategii: următoarea cultură pe care o vom înființa după floarea soarelui, dacă am avut noroc de o producţie de 3.000-3.500 kg/ha va trebui să o fertilizăm suplimentar, deoarece rezervele de azot din sol sunt epuizate.
Ce facem după o cultură „subfertilizată”?
Desigur, dacă a fost un an bun şi „am avut noroc” de o producţie de 3-3,5 t/ha ca urmare a aplicării acestei strategii, următoarea cultură va trebui fertilizată suplimentar, deoarece rezervele de azot din sol sunt epuizate. „După o cultură de floarea soarelui subfertilizată, dar care a realizat o producție de cca. 3 t/ha, la cultura următoare ar trebui administrate 120-150 kg de DAP și 100 kg de azotat de amoniu la hectar, ca să aducem terenul la fertilitatea inițială. Dar rețineți că jumătate din cele 3 tone s-au obținut cu îngrășământul rezidual pe care grâul oricum nu l-ar fi folosit”, a explicat Andrei Ciocoiu.
Andrei Ciocoiu: Prudenţă în alegerea epocii de semănat
Deoarece există numeroase controverse în ceea ce priveşte semănatul timpuriu, specialistul Corteva îndeamnă la „prudenţă”. „Cred că putem să semănăm porumbul la 20-25 martie, dacă vremea permite, dar nu aș semăna nicăieri în România mai devreme de 25 martie. O bornă ideală ar fi: 20 martie pentru floarea soarelui şi 1 aprilie pentru porumb, aceasta ar fi, din punctul meu de vedere compromisul cel mai corect”.
Evident vor fi ani în care semănatul timpuriu urmat de seceta să conducă la realizarea unui spor de producţie de 500 kg/ha. Dar stabilirea datei de semănat trebuie aleasă „urmânnd scenariu cel mai probabil statistic luând în considerare situaţia din ultimii 10 ani”, recomandă Andrei Ciocoiu.
