În prezent, vacile de rasă Holstein din SUA produc de două ori mai mult lapte decât cele care au performat în anul 1957, în paralel cu aceasta şi rata gestaţiei, măsurată la 21 de zile după fătare, a scăzut până acum cu zece la sută (de la 31 la 21%).

Una dintre cauze poate fi creşterea frecvenţei împerecherilor dintre rude, din cauza reducerii numărului de familii din cadrul rasei. Urmarea unui asemenea fenomen este scăderea eficienţei reproducerii şi a viabilităţii descendeţilor (are loc o accentuare progresivă a “depresiunii de consangvinitate”).

Cealaltă cauză poate fi omiterea “mamelor de taur”, a “taţilor de taur” şi a caracterelor de reproducere, la selecţie şi atunci când se planifică construcţia genetică a viitorilor descendenţi.

Redresarea eficienţei reproducerii

• Folosirea fluxului de gene de la alte rase. Cea mai eficientă şi mai rapidă cale de a reduce frecvenţa împerecherilor între rude este încrucişarea indivizilor de sex opus aparţinători unor rase diferite, dar asemănătoare ca potenţial genetic pentru producţia de lapte, între care să existe însă o distanţă genetică suficient de mare.

Avantajul este acela că la descendenţa obţinută caracterele se vor dezvolta la un nivel egal cu media celor existente la rasele încrucişate, la care se adaugă un plus de valoare datorată ,,vigorii hibride” (efect heterozis). Acest fenomen are loc numai la caracterele determinate în dezvoltarea lor cu precădere de gene neaditive, aşa cum sunt cele care condiţionează capacitatea de reproducere şi cea de viabilitate şi de supravieţuire.

• Selecţia taurilor în funcţie de rata gestaţiei pe care o înregistrează fiicele. Încrucişarea sau hibridarea a cel mult 50 la sută din femele, deşi este uşor de realizat şi contribuie în plus la redresarea eficienţei reproducţiei, sporeşte heterozigoţia şi măreşte numărul de familii din cadrul rasei. Aici intervin două mari probleme.

Pe de o parte, procesul impurifică rasa Holstein şi tinde să-i scadă capacitatea genetică pentru sinteza laptelui, ceea ce impune o soluţie pentru a înlătura neajunsurile hibridării, ce ar putea consta în selecţia taurilor pentru eficienţa reproducerii.

Pe de altă parte, întrucât funcţia de reproducere a taurinelor, dar şi a altor specii de animale, este determinată în mare măsură de gene al căror efect nu poate fi transmis la desendenţi (gene neaditive), selecţia taurilor pentru astfel de caractere este foarte puţin eficientă.

Cercetătorii americani au dovedit, însă , că metoda are rezultate dacă în aprecierea valorii de ameliorare a taurilor se ţine cont, în afară de caracterele morfologice şi de producţia de lapte, şi de eficienţa reproducerii fiicelor acestora. Astfel efectul selecţiei creşte considerabil.

Prin urmare, Asociaţia Crescătorilor de vaci Holstei din SUA a prevăzut ca fiind obligatorii criteriile ,,eficienţei reproducerii” fiicelor şi ,,longevităţii productive a mamelor” în procesul de promovare a taurilor pentru însămânţări artificiale. Rezultatul unui asemenea demers a fost oprirea, în ultimii zece ani, a scăderii, sau chiar sporirea, fertilităţii vacilor, în paralel cu creştera producţiei de lapte.

Un asemenea demers face, însă, selecţia taurilor şi mai dificilă decât este în prezent, dar şi mult mai scumpă.

Odată cu introducerea în producţie a “selecţiei genomice”, cu ajutorul analizei AND-ului , selecţia caracterelor cu ereditate joasă, cum sunt cele care contribuie la desfăşurarea reproducerii şi cele de care depinde manifestarea viabilităţii şi a suprvieţuirii, va deveni cu adevărat eficientă productiv, dar şi economic.

EXPERIMENT: METODA “FLUXULUI DE GENE”

Fermierii americani au încrucişat un efectiv de 500 vaci Holstein-Friză cu tauri aparţinători raselor Montebeliard, Normanda şi ai celei de lapte Scandinave (Roşia suedeză şi norvegiană).

Rezultatele obţinute au demonstrat că la vacile hibride eficienţa reproducerii (estimată cu ajutorul ratei de gestaţie la 21 de zile după fătare) a crescut semnificativ cu 10-12 la sută. Intervalul până la prima însămânţare a scăzut la hibrizi cu 19-27 de zile, iar rata de supravieţuire a viţeilor a fost net superioară la aceştia, faţă la cei de rasă pură.

Producţia de lapte, însă, a fost mai mică la hibrizi decât la rasa pură.

Vacile hibride Holstein x Normandă au produs cu 9-10 la sută mai puţin lapte în primele trei lactaţii decât vacile Holstein de rasă pură, iar vacile hibride Holstein x Montebeliard, precum şi cele Holstein x Scandinavice, au produs doar cu 5-7 la sută mai puţin lapte decât vacile de rasă pură.

Au dovedit, astfel, că scădera eficienţei funcţiei de reproducere este cauzată în special de creşterea gradului de consangvinizare din cadrul rasei Holstein şi că redresarea genetică a acestei funcţii poate fi făcută rapid prin ,,fluxul de gene” de la alte rase.

SELECŢIA GENOMICĂ ÎN ROMÂNIA

De curând, s-a înfiinţat la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor din Arad, aparţinătoare ASAS Bucureşti, un laborator ce poate realiza analza AND-ului. Sperăm ca, prin aceasta, să se introducă şi în Romania selecţia taurinelor asistată de markeri moleculari, ca prim pas pentru realizarea selecţiei genomice, nu numai la taurine, ci şi la celelalte specii de animale domestice.

Nădăjduesc că realizarea şi generalizarea ei în fapt va fi doar o chestiune de timp.