Se pare că, în România, agalaxia contagioasă a fost adusă odată cu turmele de oi ale imigranţilor macedoneni veniţi din sud-vestul Peninsulei Balcanice.

ASPECTE EPIDEMIOLOGICE ȘI SURSELE DE INFECȚIE

Agentul cauzal al bolii este Mycoplasma agalactiae. Sunt receptive în mod natural oile şi caprele. Femelele în lactaţie, ca şi primiparele, sunt cele mai sensibile, dar se pot îmbolnăvi şi oile sterpe, masculii, femelele impubere şi tineretul.
1. Sursele primare de infecţie sunt reprezentate de animalele bolnave şi animalele purtătoare, care elimină micoplasme prin secreţii genitale, urină, fecale şi secreţiile artritelor deschise. Animalele trecute prin boală rămân purtătoare şi eliminatoare de micoplasme. Laptele este foarte virulent, o picătură de lapte infectat, ajuns în orificiul papilar fiind capabilă să reproducă boala la o femelă sănătoasă.
2. Sursele secundare de infecţie au un rol epidemiologic nesemnificativ, ca urmare a rezistenţei reduse în mediul exterior a agentului cauzal.
Căile de infecţie sunt reprezentate de calea mamară, conjunctivală, respiratorie şi digestivă, în funcţie de sex, vârstă şi starea fiziologică. La capre este posibilă şi transmiterea transcutanată, prin intermediul paraziților externi.
La femelele în lactaţie boala se transmite rapid în timpul mulsului, prin intermediul mâinilor ciobanilor.

TABLOUL CLINIC AL BOLII

Perioada de incubaţie în infecţia naturală este de 1-8 săptămâni. Boala evoluează sub 3 forme clinice: acută, subacută şi cronică.
1. Forma acută evoluează ca boală generală gravă, dar se întâlneşte mai rar şi la un număr mai mic de cazuri. Debutează cu febră (40,5-41 grade C), lipsa poftei de mâncare şi abatere. Animalele bolnave prezintă tremurături musculare, mers necoordonat și şchiopături. Forma acută durează 6-7 zile şi se poate finaliza prin moarte în 15% din cazuri sau prin trecerea în forma subacută.
2. Forma subacută este întâlnită mai frecvent, evoluând cu mai multe localizări:
• Localizarea mamară apare la oile şi caprele în lactaţie. Secreţia de lapte scade brusc sau chiar poate înceta. Laptele devine verzui sau gălbui şi vâscos iar la fierbere coagulează. Lăsat în repaus, laptele se separă în două straturi: unul superior alb şi altul inferior verzui, cu depozit grunjos.
• Localizarea articulară evoluează mai ales la alte categorii: miei, tineret, berbeci şi oi sterpe. Sunt afectate mai frecvent articulaţiile carpiene şi tarsiene, dar pot fi întâlnite şi alte localizări. Animalele şchioapătă, se deplasează greu şi preferă decubitul. Articulaţiile sunt tumefiate, fluctuante şi sensibile. La mieii sugari sunt prezente poliartritele, care duc la cahexie şi moarte. În cazul artritelor intervertebrale apare paraplegia. Unele animale se pot vindeca după 2-7 săptămâni iar la altele apar complicaţii cu floră bacteriană piogenă şi anchiloze.
• Localizarea oculară este mai rară şi debutează cu teamă de lumina şi scurgeri oculare, urmate de conjunctivită. În formele ușoare, animalele se vindecă după 5-7 zile. În cazul complicaţiilor apare o inflamație a globului ocular, soldate de pierderea vederii. Localizările oculare pot fi uni sau bilaterale.
3. Forma cronică evoluează la tineret cu slăbire lentă până la cahexie şi fără localizări. Femelele gestante pot avorta în ultima perioadă a gestaţiei sau să fete la termen miei bolnavi. Avorturile sunt urmate de scurgeri vaginale.

STABILIREA DIAGNOSTICULUI

Agalaxia contagioasă poate fi suspicionată pe baza examenului epidemiologic şi clinic. În cazul apariţiei bolii în efective aflate în lactaţie, când numărul de cazuri este mare şi când se observă toate localizările, boala este uşor de diagnosticat.
În focarele vechi, când apar mai frecvent forme articulare şi oculare, boala este mai greu de recunoscut.

PROFILAXIE ȘI COMBATERE

În profilaxia curentă, vaccinurile se administrează la oile şi caprele gestante în a doua jumătate a gestaţiei iar la celelalte categorii de ovine şi caprine se administrează în luna mai. Animalele bolnave, în funcţie de localizare, vor fi tratate general şi local cu antibiotice active faţă de micoplasme: tetracicline, spectinomicină, tilosină, eritromicină.
Animalele cu forme grave şi fără valoare zootehnică şi economică deosebită vor fi sacrificate. Carnea se poate da în consum după confiscarea glandei mamare, capului şi a articulaţiilor afectate.

Morbiditatea este cuprinsă între 50 şi 60%, uneori ajungând la 100%, dar mortalitatea este mult mai mică!

BOLI CARE APAR LA OVINE ÎN PERIOADA DE PĂȘUNAT
Menţinerea stării de sănătate este prioritară pentru realizarea unor producţii superioare eficiente la nivelul potenţialului genetic al ovinelor. Bunele practici zootehnice militează pentru o igienă sanitar-veterinară preventivă şi pentru asigurarea protecţiei ovinelor împotriva bolilor bacteriene, virale, parazitare şi de nutriţie.
Click AICI și vezi 10 boli care diminuează sever producţia ovinelor!

un articol de
ADRIAN STANCU
UȘV Timișoara