Absolvent de Zootehnie la Timişoara – promoţia 1986, acesta a lucrat mai întâi la Avicola Arad, după care s-a angajat la o fermă zootehnică din zonă, iar în 1990 a venit ca inginer şef la ferma de vaci a CAP Pădureni. La acea vreme, unitatea agricolă avea în administrare 1.400 hectare de teren arabil şi două ferme zootehnice, una de vaci de lapte, cu un efectiv de aproape 600 de capete, şi o alta specializată pe creşterea ovinelor, cu peste 3.000 de exemplare.
„După lichidarea CAP-ului prin Legea 18, am păstrat cât am putut din patrimoniu şi am format noua societate, Agricola Pădureni. Am preluat noi 63% din ce avea CAP-ul, dar era deja totul devastat. Am preluat practic nişte clădiri goale. Animalele s-au împărţit şi am rămas doar cu 26 de viţei, pe care nu i-a vrut nimeni, deoarece erau încă pe lapte. Şi ca să nu moară de foame, i-am hrănit cu lapte praf. Şi acele exemplare au reprezentat nucleul care avea să formeze actualul efectiv pe care îl deţinem. Tăuraşii i-am îngrăşat şi i-am vândut. Nu am renunţat practic nici o clipă la creşterea vacilor, dar abia în urmă cu şase ani am revitalizat activitatea, am pornit la un nivel mai serios”, ne-a mărturisit arădeanul.
În tot acest timp nu a făcut achiziţii de animale, a cumpărat doar material seminal. După liberalizarea cotei de lapte, a mărit efectivul, iar odată cu asta a decis că trebuie să se modernizeze, motiv pentru care a achiziţionat un robot de muls performant şi complet automatizat. „Asta ne-a ajutat să înlocuim munca a cel puţin patru oameni pe care oricum nu-i aveam. Pe de altă parte, obţinem un lapte de calitate”, a mai spus fermierul.
La ora actuală, Agricola Pădureni creşte 150 de vaci pentru lapte, din care 65 la muls, înregistrând o medie a producţiei pe cap de animal de 24 kilograme. Zilnic livrează în jur de 1.400 de litri de lapte unui procesator local.
Angajatul perfect
Achiziţia robotului de muls a simplificat mult activitatea din ferma zootehnică. Totul este automatizat şi parametrii sunt înregistraţi pe calculator. Vacile sunt mulse de câte ori este nevoie. Frecvenţa medie pe întreg efectivul este de 2,6 ori pe zi. „Activitatea robotului este monitorizată 24 de ore din 24 de către cei care ne asigură service-ul. Dacă se întâmplă ceva neprevăzut, suntem anunţaţi imediat, chiar dacă evenimentul se petrece în miez de noapte. Şi din punct de vedere al igienei animalului şi al calităţii laptelui este un mare câştig. Robotul gestionează aproape tot, ne atenţionează dacă animalul este bolnav, dacă apar probleme cu sănătatea ugerului, dacă scade activitatea ruminală, dacă intră în călduri”, remarca zootehnistul.
Investiţia a costat 120 mii de euro, bani asiguraţi printr-un credit bancar pe şapte ani.
„Porumbul îmi place în mod deosebit”
Societatea administrată de Zoltan Szabo exploatează o suprafaţă de aproape 700 de hectare.
Anul agricol 2016 a fost unul deosebit, cu vârfuri de producţie atât la grâu, cât şi la rapiţă, iar la porumb a fost cu adevărat excepţional. La grâu a înregistrat o producţie medie de 5,7 tone/ha, la rapiţă 3,5 tone, iar la porumb a recoltat, în medie, 11 t/ha. „Porumbul îmi place în mod deosebit ca specie de cultură. Dar în urmă cu doi ani porumbul ne-a tras foarte mult în jos din cauza secetei şi a arşiţei. Am obţinut o producţie foarte slabă. Preţuri bune nu am mai văzut de vreo trei-patru ani, preţuri care să ne satisfacă în totalitate şi din cauza asta a trebuit să înregistrăm producţii cât mai ridicate. Ceea ce iarăşi nu este sigur că e în corelaţie directă cu investiţiile şi cu munca depusă, pentru că depindem foarte mult de condiţiile naturale, pe care nu le avem sub control”, consideră inginerul zootehnist.
Excesul sau lipsa de apă dijmuiesc recoltele
La grâu foloseşte în mare parte soiuri de la Limagrain, care, consideră fermierul, se evidenţiază prin potenţialul ridicat de producţie, dar sunt şi calitative. „Dintre toate soiurile de grâu pe care le-am încercat, cele mai mari producţii le-am obţinut la soiurile Limagrain”, spune acesta.
Cel mai bine a ieşit în ultimii ani cu soiul Anapurna. Anul trecut, spre exemplu, pe o suprafaţă de 40 ha, a recoltat peste 7 tone/ha. Sezonul acesta, pentru soiul respectiv a alocat cea mai mare suprafaţă în cultura de grâu. „Este un grâu de calitate, un soi care vegetează puternic şi bine din primăvară. Chiar dacă în iarnă condiţiile nu au fost cele mai bune, dacă vin în primăvară cu o fertilizare corespunzătoare, plantele răspund foarte bine”, ne-a explicat Zoltan Szabo.
La porumb, pe de altă parte, foloseşte în special hibrizi de la Monsanto, dar are în cultură şi hibrizi Pioneer şi KWS. „Ne-am orientat spre grupele FAO 300 şi 400. Circa 80 la sută din suprafaţa cu porumb o ocupă hibrizii Dekalb. Lipsa sau excesul de apă este marea noastră problemă. Iar într-un an noi ne putem confrunta cu ambele situaţii. Şi chiar dacă scăpăm cu bine de surplusul de umiditate, ne distruge seceta. Cea mai mare contribuţie la producţie o are calitatea naturală a solului”, este de părere fermierul arădean.
Ca dotări tehnice, dispune cam de toată gama de utilaje şi echipamente agricole de care are nevoie. Lucrează cu patru tractoare Case, cu diferite clase de putere, începând de la 98 CP până la 210 CP. Pentru transport mai apelează şi la UTB-uri. „Chiar dacă nu oferă aceleaşi condiţii de confort, sunt foarte rezistente şi dacă se strică ceva la ele, noi le reparăm, nu e nevoie de intervenţia specialiştilor. La tractoarele performante, în schimb, dacă nu cuplează faţa, nu pot face nici o lucrare cu ele. Am şi două combine Case, una din 1994, despre care aş putea spune că e deja piesă de muzeu, cu peste 10 mii de ore lucrate, şi o alta din ’99, achiziţionată tot la mâna a doua”, ne-a declarat administratorul Societăţii Agricole Pădureni.
CANTITATE ÎNAINTE DE CALITATE
„Prefer să am cantitate înainte de calitate. Pentru că diferenţa de preţ nu e foarte mare. Deşi de multe ori traderii ne plătesc ca şi cum ar fi grâu furajer, am convingerea că ei nu îl vor valorifica drept grâu furajer. De obicei ne sună să ne întrebe dacă avem grâu furajer, în loc să se intereseze de grâu bun pentru panificaţie. E puţin ciudat ce se întâmplă. Cred că e o păcăleală la mijloc. Suntem sancţionaţi că nu avem anumiţi indici de calitate, dar în final marfa nu e valorificată mai departe ca grâu furajer. După unii morari, făina bună se obţine amestecând mai multe soiuri de grâu. Pentru că este aproape imposibil ca un singur soi să întrunească toţi parametrii de calitate”, spune Zoltan Szabo.
Articol publicat in revista Ferma nr. 7 (190) din 15-30 aprilie 2017
