– Te-ai numărat printre cei 31 de jurnalişti invitaţi să participe la turul organizat de Asociaţia Presei Agricole din România. Cum ţi s-a părut această experienţă?
– Este prima mea vizită în România. Am fost practic în toate ţările din jur, dar aici am ajuns abia acum. Ştiam însă destule lucruri despre România. Unele bune, altele mai puţin bune. Aşa că mi-am dorit să văd care este nivelul agriculturii de aici şi le mulţumesc pe această cale organizatorilor, care au făcut o treabă excelentă.

– E ceva ce te-a surprins în mod deosebit?
– Nu ştiam că România ocupă locul doi în Europa în ceea ce priveşte producţia de porumb şi se află pe prima poziţie ca suprafaţă cultivată. Asta m-a făcut să realizez că România nu are nevoie de culturi modificate genetic. Pentru asta e nevoie de o infrastructură de irigaţii bine pusă la punct. Fără apă nu ai cum să obţii acel plus de productivitate care să merite efortul.

– Despre fermele vizitate ce ne poţi spune?
– Prima exploataţie în care am ajuns, cea a doctorului Petcu, m-a surprins într-o oare care măsură. Mă aşteptam să văd o fermă cu 300 de vaci la muls având facilităţi moderne. Apoi, când am aflam mai multe date despre activitatea acesteia, mi-am dat seama că „Ferma Animalelor” este cea care susţine de fapt producţia de lapte. Ceea ce însă mă îngrijorează pe mine din ceea ce am văzut în România, şi poate nu este cazul fermei doctorului Petcu, faptul că nu prea sunt copii care să preia afacerile. Şi asta este o preocupare pentru multe ţări din Europa. E o problemă foarte serioasă. Pe de altă parte, am văzut o infuzie puternică de capital, inclusiv bani europeni care sunt investiţi în diferite proiecte. Dar asta s-a întâmplat, de fapt, în orice stat care s-a alăturat Uniunii Europene. E nevoie însă de o determinare corectă dacă aceste ferme sunt dependente de subvenţii, iar investiţiile sunt fiabile şi se justifică.

– Crezi că fermierii români ar putea supravieţui fără subvenţiile europene?
– Eu sunt din Irlanda de Nord, parte a Marii Britanii, şi după cum ştii vom părăsi Uniunea Europeană. Iar una dintre marile noastre provocări este ca fermierii să se poată baza pe ceea ce produc şi să-şi asigure existenţa fără a primi acei bani europeni. E dificil, desigur, dar cred că aşa trebuie să fie. Asta se întâmplă deja în Australia, Noua Zeelandă şi Africa de Sud, unde agricultura este profitabilă. Dacă Bruxelles-ul va continua să pompeze bani în fermele din România, în câţiva ani veţi depăşi Franţa sau Germania la producţii. În orice caz, agricultura românească va juca un rol important în viitor.

– Cum ţi s-a părut ca dotare tehnică fermele pe care am avut ocazia să le vizităm?
– E interesant să vezi alăturate maşini din anii 60 şi ultimele noutăţi în domeniu. Desigur, nu mă aşteptam să văd în Insula Mare a Brăilei tractoare Universal. Lucian Buzdugan este o persoană deosebit de interesantă, care ştie o grămadă de lucruri. Mi s-a părut, totuşi, interesant cum o companie a reuşit să concesioneze de la stat un teren atât de vast pentru o perioadă lungă de timp. Dar sigur că este un proiect funcţional şi asta scoate România în faţă.

– O zi întreagă am petrecut-o în Delta Dunării. Ţi-a plăcut acolo?
– A fost o aventură frumoasă în acea zi. Am avut timp pentru a ne relaxa şi a admira natura. Aşa am aflat şi eu mai multe despre fauna din România. Nu ştiam că aveţi vulpi şi urşi, sau acea colonie de cai sălbatici. E impresionantă toată această diversitate.

– Să înţeleg că ai de gând să revii în România?
– Cu siguranţă! Sunt locuri pe care încă nu le-am descoperit, care arată cu totul altfel faţă de ce am văzut acum.