4+4 factori ai fertilității vierilor - Revista Ferma
4 minute de citit

4+4 factori ai fertilității vierilor

fertilitate vieri 01 4+4 factori ai fertilității vierilor
iStock.com/Agricultură

De ce 4+4? Orice caracter al animalelor este influențat de moștenirea genetică, dar și de condițiile în care acesta trăiește. Adică formula: Fenotip = genotip + mediu, legea care guvernează trăsăturile lumii vii.

Un număr impresionant de studii tratează subiectul fertilității vierilor tocmai pentru că aceștia sunt cele mai valoroase animale dintr-o fermă. Și sunt atât de valoroase întrucât, în fermele în care se aplică însămânțarea artificială raportul dintre numărul de vieri și scroafe poate să atingă valori impresionante, chiar și de 1 la 300!

Adică, dacă e să calculăm, un astfel de vier poate să aibă într-un an chiar și peste 6000 de descendenți! Evident, cu condiția să fie fertil. În fermele comerciale moderne motivele care pot conduce la diminuarea fertilității vierilor sunt multiple, pe de o parte, cum spuneam, genetice, iar pe de alta de mediu.

4 FACTORI GENETICI

  1. Primul factor genetic este variabilitatea individuală a fertilităţii vierilor care trebuie avut în vedere, în condiţiile în care heritabilitatea caracterelor conexe fertilităţii acestora se situează între 5 şi 30%. De aceea, nici nu are sens să intrăm în detalii, pentru că, aşa cum nu sunt doi oameni la fel, nu vor fi nici doi vieri identici.
  2. Despre rasa din care provine vierul – ca factor genetic – merită însă să discutăm ceva mai pe larg. În acest context s-a observat că:
  • vierii Duroc excelează la capitolul concentraţie totală şi număr de spermatozoizi vii;
  • vierii Landrace și Marele Alb au un volum superior al ejaculatului superior;
  • vierii Pietrain au, prin comparație, un volum şi o concentraţie mai modestă.

De remarcat însă că toți vierii hibrizi sunt superiori din ambele puncte de vedere, demonstrând astfel că vigoarea hibridă se manifestă şi asupra acestor caractere.

  1. Efectul vârstei vierului – tot un element ce ține de genetică – asupra parametrilor materialului seminal este unul cât se poate de clar şi bine documentat. Astfel, volumul ejaculatului creşte treptat până la vârsta de 2 ani, după care rămâne constant chiar şi până la 4-5 ani. Nu acelaşi lucru se poate spune despre concentraţia de spermatozoizi pe ml, care are un nivel maxim la vârsta de 1 an şi intră într-un proces lent, dar constant, de scădere după această vârstă.

Mobilitatea spermatozoizilor scade şi ea, într-un ritm lent de la vârsta de 1 an, pe când proporţia spermatozoizilor funcţionali creşte de la 8 luni până la vârsta de 2 ani. Pe de altă parte, procentul spermatozoizilor cu anomalii majore are un ritm destul de accelerat de creştere după vârsta de 2 ani, tendinţa agravându-se şi mai mult după atingerea vîrstei de 3 ani.

  1. Un alt factor genetic este sezonalitatea producţiei şi calităţii materialului seminal, vierii din rasele domestice manifestând variaţii mai mici de-a lungul anului în comparaţie cu „rudele” lor sălbatice, mistreţii. În ciuda ameliorării constante a actualelor rase, este clar că toţi parametrii principali ai producţiei spermatice a vierilor variază în funcţie de sezon, în zonele temperate, astfel:
  • volumul este maxim în intervalul octombrie – ianuarie şi minim în lunile martie şi aprilie;
  • concentraţia în spermatozoizi ajunge la un nivel maxim în perioada decembrie – aprilie şi la unul minim în sezonul august – octombrie;
  • mobilitatea spermatozoizilor pare să fie parametrul cel mai puţin afectat de perioada anului;
  • proporţia de spermatozoizi cu anomalii – deci, foarte probabili incapabili să fertilizeze – nu are, nici ea, variaţii mai mari de 2-3%. Cu toate acestea, se observă o creştere a acestei proporţii în lunile august – septembrie, din cauza efectului perioadelor caniculare şi un minim pe toată durata iernii.

Vezi AICI şi 4 FACTORI DE MEDIU: MICROCLIMAT ȘI MANAGEMENT!

 

un articol de

IOAN LADOȘI

USAMV Cluj-Napoca

Cisteste si...

Recomandările redacției
Ultimele articole
Citește mai multe știri →