Vierii sunt animalele care au cea mai mare valoare în fermă şi, evident, trebuie trataţi ca atare!
- Condiţiile de întreţinere a vierilor se referă, în primul rând la spaţiul alocat acestora, calitatea pardoselii (pentru menţinerea sănătăţii membrelor şi ongloanelor), temperatura şi curenţii de aer (pentru sănătatea sistemului respirator). Orice variații ce se situează în afara limitelor de confort a animalului pot să determine o reducere temporară a fertilității.
- Acţiunea factorului „om” asupra variablităţii parametrilor spermatici este recunoscut a fi important, însă nu este suficient fundamentat. Ceea ce rezultă în mod clar este că volumul ejaculatului recoltat de diferiţi tehnicieni poate fi influenţat direct de către recoltator din prisma experienţei acumulate şi a relaţiei de empatie cu animalul. Oricum, variaţiile majore apar atunci când tehnicienii sunt schimbaţi foarte des, vierii fiind reticenţi la orice schimbare de situaţie.
- Frecvenţa recoltărilor are efecte diferite asupra parametrilor cantitativi şi calitativi ai producţiei spermatice la vier. Astfel, dacă volumul total al ejaculatului creşte în cazul recoltării la intervale de 5 zile, faţă de recoltările la 2 zile, rărirea recoltărilor la intervale de 10 zile nu aduce nici o îmbunătăţire. Cu totul altfel stă treaba în cazul concentraţiei spermatozoizilor, care este semnificativ mai mare în cazul recoltării la intervale de 5 zile, faţă de 2 zile. Dar, această creştere are un efect limitat din moment ce, în paralel, odată cu creşterea intervalului dintre două recoltări succesive, mobilitatea spermatozoizilor scade iar proporţia celor cu anomalii creşte constant, mai ales la intervale de peste 10 zile.
- Regimul de furajare și adăpare a vierilor este adesea un element ignorat de către fermieri. În multe ferme, vierii primesc acelaşi furaj cu scroafele gestante, ceea ce nu este în regulă. Să nu uităm că nutriţia afecteză atât libido-ul, cât şi cantitatea şi calitatea materialului spermatic.
De ce? Pentru că dezvoltarea şi creşterea corporală a vierilor tineri este diferită de cea a scroafelor, prin ritm şi intensitate metabolică. De aceea, o reţetă asemănătoare celei pentru scrofiţele de înlocuire ar fi mult mai potrivită. Pe de altă parte, vierul, pe măsură ce se apropie de maturitate ar trebui să devină o adevărată „fabrică” de testosteron. Ori asta presupune o dietă cu un nivel de energie ridicat şi pe baza includerii diverselor forme de grăsimi, „cărămizile” producţiei de hormoni sexuali.
Pe de altă parte, majoritatea micotoxinelor au ca efect o reducere dramatică a sintezei testosteronului şi, implicit, scăderea apetitului sexual.
Citeşte şi 4 FACTORI GENETICI!
un articol de
IOAN LADOȘI
USAMV Cluj-Napoca
