Producătorii de legume se plâng că deşi au avut o producţie bună în 2011, din cauza preţurilor mici, câştigurile abia au acoperit cheltuielile. Unii fermieri au rămas cu marfa nevândută pe stoc. Cine are depozite mai poate aştepta, însă cei fără spaţii de depozitare nu au ce face.
Pe Dumitru Ionescu, de pildă, 2012 l-a găsit cu vreo 200 de tone de varză pe stoc. Chiar dacă are contracte ferme cu supermarketurile din Bucureşti, nu a reuşit să vândă mai nimic pentru că nu există cerere. „Am scăzut şi preţul, de la 0,60 la 0,45 lei/kg, dar tot nu se vinde.
Am depozitul plin. În 2010, o parte din recoltă am vândut-o în Ungaria şi Polonia, însă acum şi la ei e supraproducţie. Dacă nu o dau până la mijlocul lunii martie pot să o arunc. Nu am ce face cu ea, că se strică. Acum doi ani am vândut varza cu 1,5 lei şi am dat toată marfa”, îşi aminteşte fermierul din Brezoaiele (judeţul Dâmboviţa), care în 2011 a înregistrat o producţie medie la hectar de aproximativ 40 tone.
Preţul la cartofi a scăzut de trei ori
Cartofii s-au vândut mai bine, susţine acesta, dar câştigurile au fost limitate tot de preţ. „În medie, am obţinut 0,5 lei/kg la supermarket şi pieţele de gros. Ministrul se laudă că am salvat economia cu producţia de cartofi din 2011, dar să nu uităm că preţul a scăzut de trei ori într-un an. Pe noi, agricultorii, nu ne ajută cu nimic. Sper ca anul acesta să obţinem un preţ mai bun şi să vindem, chiar dacă producţia va fi mai mică”, ne-a mărturisit Dumitru Ionescu.
Costurile de producţie sunt o povară pentru el, ca de altfel pentru toţi agricultorii români. „Fără pesticide nu mai putem produce nimic. Dacă nu tratăm la timp, riscăm să ne compromitem recolta. Am încercat să accesez fonduri europene, pe Măsura 112, pentru instalarea tinerilor fermieri.
M-am prezentat la Agenţie, am făcut totul ca la carte, dar au schimbat apoi legea şi nu am mai fost eligibil. Ce să mai înţeleg eu din asta? Probabil e direcţionat spre anumiţi producători. Degeaba există fonduri europene dacă ele nu pot fi atrase de marea majoritate a fermierilor”, constată acesta.
Mai bine producţii mici, dar preţuri bune
La fel a păţit şi Beniamin Măriuţă, din Valea Largă (judeţul Mureş). „Am făcut un proiect pe Măsura 141, dar nu am obţinut punctajul. Am pierdut timp şi am chetuit bani degeaba”, îşi aminteşte acesta, dându-ne de înţeles că nici pentru el 2011 nu a fost prea darnic. „Aş fi preferat un an cu producţii mai slabe dar cu preţuri bune. Roşiile le-am dat în medie cu 1,2 lei, dar în pieţe se vindeau şi cu 3,5 lei kilogramul.
Problema e că nu prea avem cum intra pe pieţele din Cluj şi Mureş. Când se nimereşte să prindem câte o masă, e la marginea pieţei. Şmecherii fac legea prin pieţe”, spune Beniamin Măriuţă, care după ce a vândut toate cele 50 tone de roşii a constatat că a câştigat mai puţin decât în anul precedent, când a recoltat doar 30 de tone.
Pe viitor ar dori să-şi extindă suprafaţa cu solarii ca să compenseze astfel diferenţa de preţ. „Prefer să produc mai mult şi să dau totul la en-gros să nu mai pierd vremea în pieţe. Seminţele ne costă o grămadă de bani. Dacă nu punem sămânţă de calitate nu obţinem producţii bune.
Eu cumpăr sămânţă olandeză. E şi mai rezistentă la boli şi producţia e mai mare. Am luat sămânţă românească şi numai 10 la sută a încolţit. De aceea mulţi preferă să cumpere din Olanda sau Israel”, ne-a mărturisit fermierul mureşean.
E conştient că asocierea cu alţi producători i-ar putea asigura creşterea competitivităţii pe piaţă. „Dacă nu ne asociem, nu vom putea rezista. Concurenţa de afară ne omoară. Ei beneficiază de subvenţii mari, iar noi abia luăm ceva. O sută de euro pe hectar e foarte puţin, comparativ cu 20-30 eurocenţi pe kg, cum se acordă în unele ţări din Uniunea Europeană”, susţine Beniamin Măriuţă.
Taxarea inversă la legume şi fructe, o soluţie?
Considerat de mulţi drept un model de succes pentru agricultura românească, grupul de producători „Paradisul Legumelor” din bazinul Curtici-Macea (judeţul Arad) a fost la un pas de faliment anul trecut din cauza practicilor de piaţă. „Statul nu ne protejează deloc. Dacă la grâu şi porumb s-a obţinut cel puţin o mie de euro profit pe hectar, la legume nu s-a scos nimic. Cea mai mare evaziune fiscală din agricultură e la sectorul legume şi fructe.
O soluţie ar fi adoptarea taxării inverse, pe modelul deja experimentat la cereale”, consideră Ioan Moţ, administratorul societăţii din vestul ţării.
Grupul se află în anul cinci cu planul de dezvoltare. Dacă nu va reuşi să ajungă la o cifră de afaceri de 250.000 euro fără TVA, conform HG 1078 (privind acordarea de sprijin financiar grupurilor de producători recunoscute preliminar şi organizaţiilor de producători în sectorul legume şi fructe), intră în incapacitate de plată. „Am avut probleme în 2011. Ne-am reorganizat, am depus planul de recunoaştere la APIA şi acum aşteptăm banii pe 2010. Fără aceşti bani, în jur de 35.000 euro, dăm faliment”, avertizează acesta.
„Producţia a fost foarte bună în 2011, însă preţurile şi concurenţa neloială care vine din exterior ne-a terminat. Se aduce marfă sub preţul de cost al producătorilor români şi atunci nu avem ce face, ne scoate de pe piaţă. Dacă se vrea încurajarea formelor asociative, statul ar trebui să acorde subvenţii numai acelor producători care se asociază.
Pe de altă parte, dacă s-ar percepe şi în România un TVA de 5-9% pentru legumele proaspete, ne-am descurca şi noi altfel. Poate se va schimba ceva anul acesta, că vin alegerile”, speră preşedintele grupului de producători de la Curtici.
Statistică
România nu importă, dar exportă legume ecologice în statele comunitare. Potrivit datelor furnizate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în 2011 ţara noastră a livrat aproximativ 400 tone de legume pe piaţa Uniunii Europene. Pentru 2009 şi 2010 nu au fost raportate exporturi la legumele ecologice certificate. De asemenea, suprafaţa cultivată cu legume în sistem ecologic a crescut anul trecut cu 29%, la aproximativ 956 ha, comparativ cu 2010, când suprafaţa cultivată cu legume în sistem ecologic a fost de 739,32 ha.
Liviu GORDEA
INFO
TRIANUM
Produs „revoluţionar”
Spre sfârşitul anului trecut, am fost prezent la Matca unde o societate distribuitoare de seminţe pentru legume a prezentat mătcaşilor oferta de seminţe şi alte produse complementare, necesare unei agriculturi performante în sectorul legumicol. „Trianum este un produs biologic ce conţine spori ai ciupercii Trichoderma harzianum tulpina T-22. Produsul nu este curativ, ci lucrează preventiv, dar aplicat corect şi la timp, asigură protecţia împotriva unui număr considerabil de boli, mai ales pentru cele de rădăcină şi colet, în culturile de legume.
Acesta controlează preventiv boli importante cum ar fi cele ale solului cauzate de ciupercile Pythium, Fusarium, Rhizoctonia, Sclerotinia, Cylindrocladium, Thielaviopsis”, ne-a declarat Ilarian Gheora, reprezentantul companiei Ghesaf Trade.
Acesta a recomandat şi nişte fertilizatori foliari pentru sistemele de udare prin picurare sub formă de gel, special concepuţi pentru diferite faze de dezvoltare ale plantei, care permit absorbţia rapidă şi optimă a substanţelor nutritive prin aparatul radicular şi foliar.
“Îngrăşământul în stare fizică de gel, spre deosebire de celelalte clasice sub formă de cristale solide sau sub formă de lichid, oferă avantaje certe, ce se văd clar în producţie, prin efectele pe care le are, într-un termen minim de 1-2 săptămâni de la aplicare. Plantele pornesc ca din puşcă!”, a explicat Ilarian Gheora.
Marian MUŞAT
