În prezent se cunosc suficient de profund atât structurile, moleculele, cât și mecanismele de formare, funcționare și autoreglare a celulelor și țesuturilor animale și vegetale.

Pe baza lor s-au clădit biotehnologii cu ajutorul cărora specialiștii sunt în stare să manipuleze manifestarea viații din interiorul lor, cu scopul de a obține produse biologice necesare medicinii, agriculturii, industriei alimentare, industriei chimice, materialelor de constructive și chiar industriei extractive.

Ameliorare genetică accelerată

Recoltarea și conservarea spermatozoizilor, a ovocitelor și embrionilor, fecundația în vitro și producerea de zigoți în laborator din ovare recoltate în abator și apoi articulate în sistemul însămânțărilor artificiale, a transferului de embrioni și biotehnologii asociate, aplicate cu pricepere în ferme, au avut ca urmare o accelerare, fără precedent, a procesului de ameliorare genetică a caracterelor economice a tuturor speciilor de animale domestice.

Interzise de legile europene

Din nefericire, multe alte metode așa cum sunt transferul genelor de la un individ la altul în cadrul speciei sau de la o specie la alta (transgeneza), clonarea animalelor, scoaterea din funcțiune sau exacerbarea unor gene sau reglatori ai funcționării acestora (mutații genice induse artificial), obținerea de animale unisex sau cu sexul inversat (masculi și femele surogat), cu ajutorul cărora specialiștii pot să maximizeze eficiența selecției și a încrucișării și chiar să transforme animalele și plantele în adevărate „bioreactoare” menite să producă în lapte, în ou, în carne sau în sânge molecule naturale strict necesare nutriției corecte, reparării sănătății oamenilor sau prevenirii poluării mediului, sunt interzise a se aplica în practica productivă, de către legislația europeană.

Legislaţia trebuie reevaluată

Transplantul reușit, în toracele omului, al unei inimi prelevată de la porc, precum și tehnologia ARN-mesager utilizată pentru „fabricarea” vaccinului anti Covid-19, ambele efectuate prin metode biotehnologice asemănătoare celor amintite anterior constituie argumente solide pentru demonstrarea faptului că legislația actuală, mai ales cea europeană, de reglementare a cercetărilor în biotehnologie privează sau întârzie, nepermis de mult, punerea la dispoziția societății a unor mijloace deosebit de eficiente pentru îmbunătățirea calității vieții și, în ultimă instanță, a progresului social.

Este posibil transplantul? 

În mod normal acest lucru nu este posibil, deoarece se cunoaște că organismul omului posedă din naștere un sistem de apărare, genetic determinat, care respinge prompt și în primele ore orice structură care ajunge aici, întâmplător sau intenționat, de la animale la om.

Este vorba despre așa numitul anticorp anti-gal cu care se naște omul fără a fi provocat să se sintetizeze de întâlnirea celulelor de apărare ale acestuia cu substanța străină respectivă, de celulele programate genetic să sesizeze intrusul și să-l distrugă (limfocitele-T și descendentele lor), de sistemul de molecule-enzime cuprinse în noțiunea de „complement”, precum și de o mulțime de alte celule și molecule care completeză deosebit de eficient întregul sistem de apărare al organismului.

Modificări la porcul donator  

Pentru a preveni respingerea rapidă, de către organismul omului, a organului transplantat, genetica porcului donator a trebuit să fie în prealabil modificată. În faza embrionară a dezvoltării sale, prin metoda CRISPR-cas9, patru gene dintre cele care apără organismul de intruși au fost scoase din funcțiune și înlocuite cu 6 gene recoltate de la om pentru a-l „umaniza” și a spori astfel probabilitatea ca organul grefat să nu mai fie respins de către om.

Prin aceeași metodă, genomul porcilor destinați să devină donatori de organe pentru om a fost „curățat” de așa numitele virusuri endogene (25 de tipuri) inofensive pentru om, dar posibil de a-și redobândi virulența, atâta timp cât organul grefat sălășluiește în organismul omului, precum și de adaosul unei gene al cărei produs de sinteză oprește dezvoltarea în dimensiune a inimii.

Purcei transgenici ‘umanizaţi’

Pentru a ne da seama de complexitatea procesului unui astfel de transplant, numit științific xenotransplant, mai trebuie să adaug și faptul că toate lucrările pentru obținerea de porci potriviți pentru xenotransplant care să posede gene proprii făcute kocktout, precum și gene umane de înlocuire a acestora s-au efectuat, mai întâi, pe celule somatice recoltate din piele (de regulă fibroblaști) şi cultivate pe medii nutritive speciale.

Celulele astfel modificate au fost apoi transplantate și cultivate în interiorul unor ovocite de porc cărora, în prealabil, li s-a îndepărtat nucleul propriu pentru a le transforma în „embrioni”. După transplantarea acestora în coarnele uterine ale unor „mame surogat” s-au născut purcei transgenici sănătoși și „umanizați”, buni donatori de organe pentru om.

Pe când zootehnia de precizie?

După marele succes obținut în xenotransplant și în producerea vaccinurilor anti Covid-19, legiuitorul european ar trebui să înţeleagă că, cel puțin metoda CRISPR-cos9 cu ajutorul căreia se pot face în laborator mutații țintite, identice cu cele pe care le face natura însăși, dar și cele care utilizează tehnologia ARN-m de producere de proteine în laborator, NU trebuie încadrate în categoria celor care creează organisme manipulate genetic (OMG).

Doar atunci zootehnia actuală va putea să le introducă în programele curente de ameliorare ale tuturor speciilor de animale care nu doar că vor accelera dramatic procesul de îmbunătățire genetică a caracterelor utile economic, ci  mai ales vor da naștere, cu siguranță, la noi generații de tehnologii care vor fi în stare să facă trecerea mai ușoară la zootehnia de precizie și la dublarea întregii producții agricole în următoarele decenii.

INIMA, DE LA PORC LA OM?

Pentru că în lume există sute de mii de oameni care așteptă, fără speranță, un organ prelevat de la om pentru a-l înlocui pe cel bolnav, specialiștii au ales porcul pentru a deveni donator de organe pentru oameni, deoarece el este cel mai potrivit morfologic și funcţional pentru un astfel de proces.

Dublarea vitezei de realizare a progresului genetic şi acurateţea în estimarea valorii genetice a animalelor, prin tehnologii inteligente sunt obiective majore în cele mai moderne ferme de creştere a animalelor din lume. Încet, dar sigur, şi în România, fermierii vor trece de la zootehnia clasică probabilistică, la cea de precizie.

Vezi AICI cum putem „citi” viitorul fermelor în ADN-ul animalelor!

un articol de

IOAN VINTILĂ