„Am primit oferte de la achizitori din Constanţa să vând mieii la 14-15 lei kilogramul. Sunt pregătit să livrez 300 de miei din rasa Merinos, dar preţul de piaţă e mult prea puţin, înseamnă că m–am chinuit degeaba să-i cresc. O să-i ţin pe fermă, nu am ce face”, se resemnează fermierul.
Produşii lui nu sunt finisaţi că nu dispune de bani. Iar ca să-i mai ţină pe stabulaţie încă vreo două luni, cu furaje specifice, aduse de la Bacău, ar trebui să mai cheltuie – după socotelile sale – cam 150-200 de lei pe animal.
Or, nu are de unde scoate 60.000 de lei!
Brânza… platinată!
Săndel Malaxa e mâhnit că nu are cu cine să mulgă oile, să colecteze lapte şi să facă brânză… Familia din care provine era recunoscută în zonă pentru brânzeturile pe care le prepara la stână. „Cine va face brânză va vinde la preţul unui kilogram de… platină, nu de aur! În curând, s-ar putea să nu mai vedem telemea pe piaţă, aşa cum prevestea Dorin Cojocaru, liderul Asociaţiei Patronale Române din Industria Laptelui (APRIL), pentru că deja au apărut produse pe bază de înlocuitori care substituie laptele”, consideră crescătorul de ovine din Fârţăneşti.
Până acum a reuşit să adune doar 60 la sută din necesarul de nutreţ pentru iarnă. Trebuie să cumpere furaje şi toate s-au scumpit. Un balot de fân de lucernă de 15-16 kg ajuns să coste 30 de lei.
De pe lucerniera sa de 12 hectare, a reuşit să strângă o coasă şi aia… vai mama ei!
Fermierul pare un picuţ mai destins că „a plouat vreo 40 de litri/mp şi a mai înviorat înspre verde câmpurile uscate. Nu-i spectacol, mai trebuie apă în sol.”
În aşteptarea banilor pentru înfiinţarea culturilor
Săndel Malaxa are nevoie de investiţii pentru înfiinţarea culturilor de toamnă. Ar vrea să semene până în 40 de hectare de rapiţă.
„Motorina se scumpeşte de la zi la zi la pompă; azi cu un ban, mâine cu patru şi tot aşa… Acum a ajuns la 8,5 lei litrul. Mie îmi trebuie 7-8 tone de motorină că pregătesc pentru rapiţă. Am sămânţă bună de la KWS, dar nu sunt aprovizionat cu îngrăşămintele. Normal ar fi să fertilizez rapiţa din toamnă, dar dacă nu sunt bani, nu am s-o fac!!”, precizează cu mâhnire fermierul gălăţean.
Lui i-ar trebui să asigure culturii măcar 150 kilograme/ha de îngrăşăminte chimice complexe, dar preţul unei tone a ajuns la aproape de 5.000 de lei! Or, are nevoie de vreo şase tone, adică vreo 30.000 de lei numai pentru NPK. Plus motorina! De unde să ia banii?
„Mai trebuie să semăn, aş pune ceva grâu şi nişte triticale, cam pe vreo 70 de hectare, dar totul este în funcţie de banii de care o să fac rost! Unii distribuitori de inputuri m-ar credita, dar banii se iau prin IFN-uri care practică dobânzi împovărătoare. Şi dacă nu va ploua la vară, ce o să facem?”, se întreabă îngrijorat gălăţeanul.
Săndel Malaxa are în calcul o soluţie ca în luna septembrie să ia în avans subvenţia şi să se mişte cum poate… Ştie că nu are cum să renunţe la această ocupaţie care l-a consacrat!
Marian MUŞAT
