Toată lumea a direcţionat mesajul spre cumpărători, dând deoparte vânzătorul, adică pe bietul cetăţean român (sătean sau orăşean) care nu vinde de cele mai multe ori fiindcă îl dau banii afară din casă. Vinde fiindcă are nevoie de bani şi este firesc să se îndrepte fix către cumpărătorul care oferă preţul cel mai bun.

Pârloaga din depărtare

Explorând site-urile direcţiilor agricole, am ajuns şi pe pagina DADR Iaşi. Vreau să felicit de la bun început instituţia ieşeană pentru transparenţa de care dă dovadă în comunicarea informaţiilor despre piaţa funciară din judeţ. Cu un singur click pe rubrica ”Vânzare-cumpărare terenuri agricole”, am avut acces la o interesantă bază de date. Mai întâi ofertele, care merg până în anul 2014, când a fost emisă Legea 17. Sunt afişate mii de oferte, venite de la proprietari, mici proprietari, cele mai multe suprafeţe scoase la mezat fiind sub un hectar, chiar şi suprafeţe de 0,01 ha. Timp şi răbdare să ai să parcurgi cât mai multe oferte, ca să vezi cum stau lucrurile în realitate: cine anume vinde, locuieşte la sat sau la oraş, ce suprafaţă vinde? Mulţi proprietari au adrese la oraş, în special în Iaşi, muncipiul de reşedinţă. Acest fapt indică imposibilitatea micilor proprietari de a lucra efectiv acele terenuri, pe care au fost nevoiţi să le arendeze. Când a apărut un cumpărător şi a oferit preţul cel mai mare, ei nu au ezitat să vândă. Desigur, unii proprietari sunt săteni, locuiesc chiar în comuna în care deţin pământul. Unul dintre ei este Petre Mănescu, din satul Zagavia, comuna Scobinţi. Mi-a atras atenţia suprafaţa scoasă la vânzare: 2,80 ha. În oferta de vânzare afişată pe site-ul direcţiei agricole se află adresa săteanului şi numărul de telefon, aşa că l-am sunat imediat ca să aflu detalii. Omul mi-a spus că terenul scos la vânzare se află departe de locuinţa sa, la câţiva kilometri, în plin câmp. A fost recâştigat după 1990, în urma unor procese istovitoare purtate de mama sa. Femeia a lucrat pământul un singur an, apoi a trecut la cele veşnice. Fiul său, Petre, a lucrat şi el terenul tot un singur an: ”A fost un an secetos, nu s-a făcut nimic. Dacă aş fi dat terenul cuiva să-l lucreze, n-ar fi avut să-mi dea un bob în toamnă, l-aş fi acuzat că mi-a furat sămânţa în primăvară şi n-a mai semănat nimic”. Descurajat, săteanul a renunţat să mai cultive terenul, care, de-a lungul anilor, s-a transformat în pârloagă, iar mai târziu l-a luat în arendă un crescător de ovine, dar acesta finalmente a plecat din zonă.

Tranzacţia vieţii

Cu timpul, în zona comunei Scobinţi, s-a format o asociaţie agricolă, dar au venit şi fermieri atât români, cât şi din alte ţări europene, cum ar fi Italia şi Austria. Ieşeanul nostru a dat terenul, cel de 2,80 ha, în arendă unei societăţi agricole cu capital austriac, Verena Farm S.R.L., cu sediul în localitatea Bădeni. ”Mi-au dat arendă bună, la început 800 kg de grâu/ha, apoi 1000 kg/ha. Mi-au achitat arenda, nu am de ce să mă plâng, au fost corecţi”, îmi spune săteanul. La un moment dat a avut loc o discuţie între sătean şi reprezentanţii firmei Verena Farm S.R.L. pentru tranzacţionarea terenului. S-au înţeles şi au urmat întocmai paşii legali. Mai întâi, Petre Mănescu a întocmit dosarul, cu oferta de vânzare, semnată în 17 februarie 2017, şi cu acceptarea ofertei de vânzare, venită din partea firmei la data de 21 februarie 2017.

Primăria a înaintat dosarul către DADR Iaşi, care l-a analizat şi a emis în 20 martie 2017 avizul final. Tranzacţia a fost parafată, iar în conturile săteanului din Scobinţi au intrat 40.000 de lei. ”Am discutat înainte şi cu câţiva români de-ai noştri, dar niciunul nu a vrut să dea mai mult de 2000 euro/ha, adică vreo 9000 de lei. M-a căutat şi o italiancă, mi-a oferit 12.000 de lei. Austriacul mi-a oferit 15.000 de lei. A fost cel mai bun preţ. N-am mai stat pe gânduri”, îmi spune ieşeanul.

Un articol semnat de DUMITRU BĂDIŢA

Pentru mai multe detalii despre acest subiect citiţi articolul din revista Ferma nr. 3/207 (ediţia 15-28 februarie 2018)