Pentru pajiştile permanente, caracterul de multifuncţionalitate este condiţionat de diversitatea speciilor de plante existente în compoziţia floristică a acestora. Condiţiile naturale naţionale influenţează puternic structura floristică a pajiştilor, realizând o gamă largă de tipuri şi formaţiuni de pajişti. Această diversitate de specii asigură funcţionalitatea, eficienţa şi capacitatea de rezilienţă a echilibrului ecologic în cadrul acestor ecosisteme naturale.

Diversitatea floristică a pajiştilor permanente
Aptitudinea covorului vegetal al unei pajişti de a satisface, mai mult sau mai puţin, o serie de criterii specifice funcţiilor sistemului de producţie constituie indicatorul de bază ce defineşte valoarea de utilizare multifuncţională a pajiştilor. Valoarea economică a pajiştilor este dată de fitodiversitatea covorului vegetal, alcătuit din numeroase specii botanice, ce asigură productivitatea şi calitatea producţiei de furaje pentru creşterea animalelor.
Studiile de natură floristică, realizate în ţara noastră, au evidenţiat existenţa unei mari diversităţi de specii structurate pe cele trei componente economice de familii botanice: Poaceae (Graminee), Fabaceae (Leguminoase) şi alte familii (diverse). Din acest punct de vedere, în zona de câmpie, dominante sunt speciile din familia Poaceae (între 38 şi 57%), urmate de speciile din alte familii (34-54%) şi cele din familia Fabaceae (7-14%). În pajiştile din zona de deal creşte ponderea speciilor de Poaceae (42-68%), scade proporţia de specii diverse (27-48%) şi se menţine ponderea speciilor Fabaceae (6-15%). În zonele altitudinale înalte (de munte), proporţia Poaceae este cea mai mare (între 62-78%), scade proporţia de Fabaceae (2-10%) dar şi de specii diverse (16-24%) (Tabelul 1).

Potenţial melifer şi fitoterapeutic
Pajiştile, prin structura lor floristică, constituie un rezervor important de resurse melifere pentru economia fiecărei zone unde sunt situate aceste suprafeţe. În structura floristică a acestor pajişti se întâlneşte o floră meliferă importantă care asigură realizarea unor producţii importante de miere şi produse apicole, atât cantitativ, cât şi calitativ. Potenţialul melifer al acestor pajişti este dat de aportul fiecărei specii componente din covorul vegetal, care prezintă un grad ridicat de variaţie de la o specie la alta.
De asemenea, în flora spontană a României există peste 3700 de specii, recunoscute ca având proprietăţi curative deosebite, din care peste 300 de specii sunt catalogate cu însuşiri farmacodinamice. Cu toate acestea, flora bogată de plante medicinale nu se corelează, însă, cu un grad mai mare de valorificare a acestei bogăţii naţionale, existentă, în mare parte, în vegetaţia pajiştilor permanente. Pe plan mondial, se cunosc şi se folosesc în fitoterapia populară şi cultă circa 20.000 de plante medicinale, din care, mai utilizate sunt 300 de specii.
Studiile efectuate asupra diversităţii floristice a pajiştilor s-au concretizat în gruparea speciilor în trei categorii: cu valoare furajeră (F), cu valoare meliferă (MF), specii cu valoare medicinală (M) şi specii cu valoare estetică (VE). Deoarece, aproape toate speciile melifere şi medicinale au şi valoare furajeră, pentru exprimarea valorii generale de utilizare multifuncţională, la rândul lor, aceste specii au fost clasificate în grupe de utilizare mixtă: F+MF, F+M, F+MF+M.
Condiţiile naturale staţionale (climă, sol, altitudine etc.) determină o valorificare mixtă a florei din compoziţia botanică a pajiştilor permanente din România, după cum urmează: 22-27% cu utilizare F+MF, 24-31% cu utilizare F+M, 42-54% cu utilizare F+MF+M. (Tabelul 2).

Atractivitatea estetică şi recreativă a florei pajiştilor
Serviciile de natură culturală ale ecosistemelor sunt considerate servicii cu beneficii nonmateriale. Astfel, serviciile cu caracter recreativ ce aparţin pajiştilor includ o serie de posibilităţi ce satisfac cerinţele estetice şi spirituale ale omului, atunci când se practică un turism natural în zonele în care sunt situate şi pajiştile permanente. Biodiversitatea mare de specii, din diverse genuri şi familii botanice, determină şi o creştere a gradului de satisfacţie recreaţională a omului prin valoarea estetică a acestor specii (Maes et al., 2011; De Groot et al., 2002). Unele studii efectuate în Elveţia au arătat că pajiştile cu o diversitate scăzută a florei au şi un grad redus de atractivitate estetică din partea oamenilor (Lindemann-Matthies et al., 2010). În acest context, prezervarea fitodiversităţii poate constitui un factor important al creşterii valorii estetice a pajiştilor permanente.
În cazul pajiştilor permanente din România se apreciază că, între 74-92% dintre speciile ce alcătuiesc structura floristică a acestor ecosisteme prezintă şi o valoare estetică sau peisagistică importantă, dată de distribuţia fenologică a spectrului coloristic al acestor specii în timpul perioadelor de vegetaţie (Tabelul 2).

Sursă de sănătate insuficient exploatată
În condiţiile din ţara noastră se consideră că peste 50% din cantitatea anuală de miere produsă este polifloră, din care peste 70% este realizată în condiţiile florei din pajiştile permanente. Deşi potenţialul melifer naţional al României este de peste 200 mii tone, producţia anuală este sub 25 mii tone (de zece ori mai mică).
În vederea estimării potenţialului melifer al pajiştilor permanente s-a luat în considerare suprafaţa de pajişti utilizată ca fâneaţă (1,21 milioane hectare), ce reprezintă circa 25% din suprafaţa totală de pajişti.
Din datele prezentate în tabelul 3 se constată că pentru 1% grad de acoperire cu plante melifere, cantitatea de miere realizată este între 0,5-0,9 kg, cu o medie de 0,73 kg/1%. În acest sens, la nivelul suprafeţei de pajişti permanente de 1,21 milioane hectare (utilizată ca fâneaţă) s-a estimat o producţie medie de miere de 32 kg/ha, cu o cantitate anuală de 53.020 tone.
În structura floristică a pajiştilor permanente există numeroase specii de plante medicinale, cu valoare fitoterapeutică recunoscută, foarte puţin valorificate în domeniul medicinei. Aşa se explică de ce în ultimii ani, după datele statistice, în România se recoltează mai puţin de 1000 tone de plante medicinale anuale, din care se exportă peste 50%. În condiţiile în care, în ultimele trei decenii, suprafaţa cultivată cu plante medicinale a scăzut puternic (ţara noastră devenind o mare importatoare), suprafaţa de pajişti permanente ar putea deveni o sursă naturală, ecologică şi foarte eficientă pentru colectarea şi valorificarea acestor specii.
În urma studiilor efectuate se apreciază că potenţialul anual de herba medicinală, provenită din pajiştile permanente, se ridică la 61.400 tone, de peste 60 de ori mai mare faţă de cantitatea obţinută în ultima perioadă (Tabelul 4).

TABELUL 1: FITODIVERSITATEA PAJIŞTILOR PERMANENTE, ÎN FUNCŢIE DE VALOAREA FURAJERĂ A SPECIILOR
(proporţia speciilor pe familii botanice, %)*) (Dragomir N.)

TABELUL 2: VALOAREA DE UTILIZARE MULTIFUNCŢIONALĂ A FLOREI DIN VEGETAŢIA PAJIŞTILOR PERMANENTE
(proporţia speciilor din compoziţia botanică, %)*) (Dragomir N.)

TABELUL 3: POTENŢIALUL MELIFER ESTIMAT AL PAJIŞTILOR PERMANENTE DIN ROMÂNIA (Dragomir N.)

TABELUL 4: POTENŢIALUL FITOTERAPEUTIC ESTIMAT AL PAJIŞTILOR PERMANENTE DIN ROMÂNIA (Dragomir N.)

Un articol publicat în revista Ferma nr. 15/220 (ediţia 1-14 septembrie 2018)