Căi de reducere a pierderilor
Reducerea pierderilor cauzate de mamitele infecţioase ale presupune:
• prevenirea, diagnosticul precoce şi tratamentul mamitelor subclinice care, din cauza incidenţei lor mai ridicate decât a celor clinic exprimate sunt şi cu mult mai păgubitoare;
• diagnosticul şi tratamentul medicamentos corect al mamitelor clinice.
Diagnosticarea precoce a mamitelor subclinice pare a fi cheia problemei, deoarece în această fază tratamentul are o maximă eficacitate. Din acest motiv, în ultimii 60-70 de ani, în diverse ţări din lume, au fost propuse un mare număr de teste de diagnostic, bazate pe diverse principii, corespunzător diverselor modificări pe care le suferă laptele mamitic.
Din păcate, progresele înregistrate în ultima perioadă în ceea ce priveşte modernizarea metodelor şi tehnicilor de diagnostic operativ al mamitelor vacilor, pot fi apreciate cel mult ca modeste…
Modificări ale laptelui mamitic şi teste de diagnostic
Enumerăm doar câteva categorii de modificări, mai importante, care denotă instalarea unei mamite infecţioase, şi care pot fi determinate cu ajutorul unor teste: prezenţa în secreţia lactată a unui mare număr de microorganisme patogene (peste 100.000/ml); creşterea numărului de celule somatice în lapte (peste 400.000/ml); creşterea procentului de neutrofile din totalul celulelor somatice (peste 25-30%); creşterea pH-ului laptelui (peste 7,2-7,3); creşterea concentraţiei clorurilor din lapte; creşterea conductibilităţii electrice a laptelui. În fapt, ultimele trei categorii de teste au la bază şi sunt influenţate de acelaşi fenomen: creşterea concentraţiei sărurilor în laptele mamitic.
Unul dintre ultimele teste lansate, respectiv determinarea conductibilităţii electrice a laptelui, se bazează pe însuşirea unor substanţe cu proprietăţi electrolitice, prezente în lapte (săruri, glucoză) de a conduce curentul electric între doi electrozi. Conductibilitatea, măsurată cu ajutorul unui aparat special, creşte în cazul laptelui mamitic, direct proporţional cu concentraţia acestora.
În acest test s-au pus mari speranţe, pentru că este foarte rapid, se execută cu un aparat portabil şi nu necesită reactivi dar, se pare, prezintă unele probleme privind specificitatea şi sensibilitatea. În momentul de faţă se experimentează şi utilizarea spectrofotometriei în aprecierea stării sanitare a laptelui, dar cercetările sunt încă la început.
Fiecare dintre testele existente se bazează exclusiv sau cu prioritate pe evidenţierea modificărilor pe care le suferă doar un anumit parametru: prezenţa microorganismelor, creşterea numărului total de celule somatice şi a procentului de neutrofile, creşterea concentraţiei unor săruri sau modificarea pH-ului.
Fiecare principiu şi fiecare test oferă anumite avantaje, dar prezintă şi unele dezavantaje, comparativ cu celelalte teste. Aceasta tocmai din cauza faptului că fiecare test este influenţat de un singur parametru sau cel mult doi, ori, în mamitele vacilor există mai mulţi parametri care variază simultan, după dinamici diferite şi necorelate, dependent de faza de evoluţie a infecţiei, de natura agentului etiologic, de circumstanţele ecologice particulare, de starea sanitară a efectivului şi a individului etc.
Corelaţia dintre rezultatele acestor teste este adesea aleatorie şi de aceea nici un test nu poate fi considerat perfect şi luat drept referinţă pentru celelalte teste; nici chiar examenul bacteriologic, ale cărui rezultate sunt relevante numai când sunt pozitive, şi nici chiar numărul crescut de celule somatice sau de neutrofile, care ar putea să trădeze într-adevăr o mamită evolutivă, dar tot aşa de bine ar putea să reflecte doar o fostă mamită, între timp vindecată spontan sau medicamentos.
O excepţie o face testul CMT (California Mastitis Test), care se bazează pe modificarea a doi parametri: creşterea numărului de celule somatice şi modificarea pH-ului laptelui, test care şi la ora actuală este recunoscut ca cel mai valoros dintre toate testele.
Milktester RMM: un nou aparat, un nou test
Un nou test de depistare a mamitelor subclinice a fost conceput recent de autorul acestui articol, care a realizat şi prototipul aparatului portabil necesar efectuării testului, denumit Milktester RMM, utilizabil pentru controlul calităţii sanitare a laptelui la grajd, respectiv pentru identificarea compartimentelor mamare cu mastită subclinică, dar care poate furniza şi informaţii utile privind unele însuşiri fizico-chimice ale laptelui.
Este vorba despre un aparat electronic, care înregistrează simultan modificările colorimetrice, de transmitanţă si de turbiditate a laptelui, în anumite limite precis determinate, care survin în cursul evoluţiei oricărei mamite subclinice sau clinic exprimate la vaci.
Interpretarea rezultatelor numerice, citite pe un cadran, nu se face prin compararea datelor citite individual, pentru fiecare sfert în parte, cu anumite date de referinţă, considerate proprii animalelor sănătoase, ci prin compararea datelor obţinute la fiecare din cele 4 sferturi ale unei vaci, cu media celorlalte sferturi, ale aceluiaşi animal; aceasta se realizează pe baza observaţiilor proprii, conform cărora, în cazul animalelor sănătoase pot exista diferenţe mari între valorile obţinute, de la un animal la altul, dar nu şi de la un sfert mamar la altul, ale aceluiaşi animal, dacă nici un compartiment mamar nu este afectat.
Identificarea unui sfert cu mamită subclinică se face atunci când se depistează o probă cu o valoare ce depăşeşte, în plus sau în minus, anumite limite situate în jurul mediei valorilor celorlalte sferturi, ale aceluiaşi animal.
Din determinările preliminare făcute până în prezent, pe 400 de compartimente mamare, a rezultat o sensibilitate a testului de peste 80% şi o specificitate de peste 90%. Indicele de corelaţie (r) cu alte teste de diagnostic este, în general, de 60-70%, dar ar putea fi mai mare, dacă şi acurateţea celorlalte teste (CMT, nr. de celule somatice, procent de neutrofile, examen bacteriologic) ar fi sporită.
Principalele caracteristici care se constituie ca avantaje ale noului test, faţă de celelalte teste existente, sunt: expeditivitatea (durata pentru testarea unei probe nu depăşeşte 2-3 secunde); se poate executa pe linia grajdului sau în orice alte condiţii; exceptând preţul aparatului, costul pentru testarea fiecărei probe este redus la costul cuvei, practic neglijabil; elimină total subiectivismul în citirea datelor înregistrate; prezintă un înalt grad de specificitate, sensibilitate şi repetabilitate; nu necesită mână de lucru special calificată.
În prezent, prototipul este experimentat în condiţii de producţie, până la ofertarea de către o întreprindere interesată şi specializată, dotată cu echipamentele tehnice necesare pentru producţia de serie a unui asemenea aparat, realizat în premieră absolută.
Articol publicat în revista Ferma nr. 3(70)/2009
