un articol de
IOAN PĂDEANU
USAMVB Timişoara

În acest an, mai dificil, prea puţine asociaţii ale oierilor au organizat adunări generale unde să dezbată probleme actuale şi strategii de viitor. În această toamnă, Asociaţia crescătorilor de ovine Săsciori, jud. Alba, cu peste o sută de membri, a organizat totuşi o consfătuire, la Loman, în zona Văii Sebeşului. O aşezare pitorească şi cu oameni cinstiţi, ospitalieri, pasionaţi şi pricepuţi a creşte ovine şi taurine.

SURSĂ DE BUNĂSTARE PENTRU CRESCĂTOR

Preşedintele Asociaţiei, Dan Nicolae, fiu al acestor locuri, a precizat că, în această zonă, din timpuri străvechi, oaia Ţurcană Bălă a fost şi este sursă de bunăstare a multor localnici. Oierii recunosc că cele mai frumoase şi performante oi Ţurcană Bălă au fost şi sunt la Loman, Şugag, Căpâlna, Purcăreţ etc., şi de aici, îndeosebi prin târgul de la Săsciori, s-au răspândit în multe zone, mai cu seamă în Bistriţa, Cluj, Maramureş, Satu Mare, Gorj şi chiar în Moldova.

7 CARACTERISTICI ALE BĂLEI DE PE VALEA SEBEŞULUI

Ţurcanele Băle de pe Valea Sebeşului se ramarcă prin:

1. Constituţie fină spre robustă şi chiar robustă spre fină, cu talia, lungimea şi lărgimea potrivite;
2. Dezvoltare corporală mai mare: mioarele ating 45-55 kg greutate, miorii 50-70 kg, oile 60-70 kg şi berbecii 80-100 kg;
3. Lâna e aspră, cu un procent mai ridicat de fibre groase (40%) şi lungi (30-40 cm);
4. Părul (jarul) pe faţă şi membre e mai fin, lucios şi de culoare albă;
5. Lâna bine extinsă pe burtă şi membre, cu şuviţe sub formă de ţurţure care favorizează scurgerea apei de ploaie;
6. Are rezistenţă crescută la transhumanţă şi e bine adaptată în zona montană şi alpină;
7. Armonia de ansamblu a corpului e superioară.

O MÂNĂ DE AJUTOR

Întâlnirea oierilor a fost un bun prilej pentru a face anunţuri despre subvenţiile dedicate sectorului şi condiţiile pe care oierii le pot îndeplini spre a lua banii. De remarcat că Asocaţia de la Săsciori a întocmit dosarul pentru fiecare membru al asociaţiei care a îndeplinit condiţiile pentru aşa-numitul sprijin de COVID 19, şi l-au depus în termen la APIA.
De asemenea, preşedintele asociaţie a precizat că, în anul următor un mare număr de berbeci pepinieri şi berbecuţi vor fi testaţi pentru rezistenţa la scrapie.

EVIDENŢĂ MAI STRICTĂ A MONTEI ŞI FĂTĂRILOR

Dumitru Andreşoi, preşedintele ACOC Dacia Costeşti şi al Asociaţiei care conduce Registrul Genealogic pentru 700.000 oi Ţurcană, a subliniat importanţa înregistrării corecte şi la timp a datelor privind: montele, fătările, originea produşilor şi controlul producţiilor de carne, lapte, lână pentru încadrare în clasele de performanţă a ovinelor bonitate şi pentru eliberarea Certificatelor Zootehnice în Conformitate cu Normele UE (Regulamentul 1012).
Ioan Vulc, secretar la acest registru, a explicat detaliat toate etapele privind evidenţa Registrului de monte şi fătări, metodele de control a producţiilor de ovine, insistând pe producţia de lapte muls şi pe cerinţele minime de performanţă la rasa Ţurcană, înscrise în Registrul Genealogic a Asociaţiei ACOC Dacia, pentru încadrarea ovinelor bonitate în secţiunea principală, clasa A, B şi C, şi în secţiunea secundară clasele 1 sau 2. În clasa C, a subliniat, se inactivează tineretul ovin care nu corespunde din punct de vedere calitativ şi în consecinţă nu este acceptat pentru reproducere.

ZONA MONTANĂ ŞI POTENŢIALUL EI NEVALORIFICAT

Personal, am prezentat noile tendinţe de creştere a ovinelor la nivelul UE şi am insistat pe tendinţa de sporire spectaculoasă a produselor bio din zona montană.
Oaia Ţurcană, prin multitudinea de varietăţi şi populaţii, poate răspunde cerinţelor actuale, prin ameliorarea producţiei de lapte (Breaza de Haţeg, Creaţa de Caransebeş) sau carne (Bucălaie, Bălă) în zona de şes şi a producţiilor ecologice în arealul montan.

După discuţiile avute cu crescătorii de oi, mi-am întărit convingerea că, de regulă, deţin efective reduse (50-100 ovine), dar valoroase şi costurile de întreţinere în zona montană sunt mai mari comparativ cu zona de şes, dar obţin produse de calitate superioară.
Pentru oierii din arealul montan ar trebui practicate alte politici şi strategii care să stimuleze creşterea oilor şi taurinelor şi să se evite depopularea acestei zone.

LA SFAT CU OIERII DIN SATUL MIELULUI

Localitatea Loman (care însemnă Satul Mielului) este situată pe Valea Sebeşului la 5 km de Săsciori, într-o zonă cu dealuri înalte (600-900 m) cu păşuni şi fâneţe, unde se cresc predominant ovine şi taurine. Odată cu colonizarea saşilor în zona Sebeşului, la începutul mileniului II e.n., conflictul între localnici şi saşi i-a împins pe băştinaşi spre zona montană, unde au întemeiat sate noi precum Loman, Deal, Purcăreţ, Plai, Pleş etc., sate din zona pastorală, cu case mai rare.

Oierii se asociau câte 4-6 şi vara îngrijeau oile în Munţii Sebeşului, iar toamna târziu şi iarna aduceau oile la câmp unde se căleau în nopţile geroase, îmbracaţi în cojoace, şi dormeau în colibe improvizate din paie şi coceni de cucuruz.
Etnologul Gheorghe Pavelescu, născut în Purcăreţ, comuna Pian, preciza în înscrierile sale o tradiţie specifică Lomanului: sufletele decedaţilor trec în lumea de apoi sub formă de pasăre. Astfel, pe stâlpii funerari din lemn cioplit, câte un porumbel simbolizează sufletul celui dus, care întruchipat în porumbel, va trăi veşnic.

GENETICA BUNĂ SCOATE SĂRĂCIA DIN STÂNĂ

Brânza şi mielul aduc primii bani în stână. De-acolo ar trebui să trăiască, aproape tot anul, şi oaia, şi oierul. De ani buni, însă, subvenţia e sursa financiară de bază a fermei. Oaia nesubvenţionată merge mai mult în pierdere… Însă genetica de elită schimbă complet ecuaţia profitului în ferma de ovine. Click AICI şi află cum fac unii bani frumoşi din oierit!