În altă ordine de idei, mulţi sunt cei care spun că, în zilele noastre, fermele sunt dotate cu tehnologie de ultimă generaţie şi, ca atare, nici nu ar mai trebui să deschidem subiectul efectului variaţiei termice asupra productivităţii porcilor. Cu toate acestea, fermierii ştiu prea bine ce mult costă să păstrezi, pe toată durata anului, în zona noastră geografică, temperatura adăpostului în limitele de confort ale animalului.
Şi, întrucât în creşterea porcului, în mod cert „iarna nu e ca vara”, am considerat util să investigăm succint cum i se modifică acestui animal modul de viaţă şi de creştere atunci când, din diverse motive, nu reuşim să-l menţinem între limitele termice la care se simte confortabil. Evident, ne referim la suinele ameliorate actuale, nu la rasele rustice sau primitive (Bazna, Mangaliţa) care au o cu totul altă toleranţă termică.
Am intra însă în prea multe detalii dacă am încerca să abordăm subiectul separat pe categorii de vârstă şi/sau greutate. De aceea, ne vom restrânge la câteva elemente generale, însă cu precizarea că toleranţa la frig a porcilor creşte odată cu vârsta.
Capacitatea de adaptare la temperaturi extreme
Biologic vorbind porcul, ca şi majoritatea mamiferelor, are capacitatea de a se adapta la temperaturi extrem de variate. Dar, până la urmă, indiferent în ce direcţie o ia razna temperatura mediului ambiant, porcul e programat genetic să-şi menţină constant numărul de grade Celsius la nivelul organelor vitale.
Totuşi, în această privinţă, porcul este unicat, pentru că este singurul mamifer domestic care, pe parcursul evoluţiei, şi-a pierdut o genă importantă, cea care controlează depunerea aşa-numitului „ţesut adipos brun” înainte de naştere.
Acest tip de grăsime asigură, inclusiv la om, energia necesară pentru termoreglare în primele ore de viaţă. Asta înseamnă că purcelul nou-născut, expus la temperaturi scăzute, moare într-un timp relativ scurt. De aici şi nevoia purceilor de a avea o sursă suplimentară de căldură în maternitate.
Ulterior, pe măsură ce înaintează în vârstă, reglajul termic al temperaturii corporale interne începe să funcţioneze pe baza energiei preluate din colostru/laptele matern şi amplificarea activităţii ficatului.
Aşadar, lupta porcului cu frigul se duce în mai multe moduri, cele mai importante fiind cele pe care le vom aminti aici, pe scurt.
Lupta cu frigul prin consumul suplimentar de nutrienţi
Este un fapt cunoscut că, pe măsură ce temperatura ambientală scade, cantitatea de furaj (sau lapte supt de la scroafă) pe care porcul o consumă creşte. De ce? Pentru că digestia în sine este un mecanism care generează căldură şi, implicit, protecţia termică a organelor interne. La fel de logic e şi faptul că acest consum suplimentar nu se va regăsi în spor, întrucât energia suplimentară produsă are strict rol de termoreglare. Ca atare, şi consumul specific va creşte semnificativ.
Astfel, diferenţa în privinţa consumului specific la porcii ţinuţi la 5 °C, faţă de 15 °C, poate ajunge de la simplu la dublu. Adică nu mai putem vorbi, sub nici o formă, despre eficienţă economică ci, eventual, doar de supravieţuire. Deci, nu e de mirare că în fermele în care iarna porcii nu pot fi menţinuţi în limitele confortului lor termic, consumul de furaj creşte semnificativ, determinând implicit o creştere importantă a costului de producţie a cărnii.
Lupta cu frigul prin modificări comportamentale
Cu cât temperatura scade sub limita minimă a zonei de confort, cu atât porcii devin mai agitaţi pentru că, nu-i aşa, ştim şi noi că mişcarea generează căldură. Dar mişcarea suplimentară e şi consumatoare de energie, conducând la o creştere suplimentară a consumului de furaj. În multe cazuri, agitaţia determinată de frig degenerează în adevărate lupte care, nu de puţine ori, au ca finalitate accidentarea sau chiar moartea unor animale.
Atunci când sunt în grupuri, porcii care suferă de frig se înghesuie unul în celălalt pentru a-şi conserva împreună căldura corporală, agitându-se şi căutând în permanenţă un loc mai cald, oarecum într-un mod asemănător albinelor care creează în stup „ghemul” de termoprotecţie pe toată durata iernii.
În fine, dacă nu au altă soluţie, porcii încep să tremure, acest gest reflex fiind la rândul său generator de căldură, prin intensificarea contracţiilor musculare şi, implicit, a circulaţiei sangvine.
Frigul îndelungat scade semnificativ performanţele şi reproducţia
Elementele amintite privesc reacţiile imediate ale porcului la frig. Însă situaţia se agravează atunci când expunerea la temperaturi scăzute este de durată.
Astfel, s-a observat că, la porcii în creştere, menţinerea prelungită la temperatura de 3-5 °C are o serie de efecte ireversibile. Chiar dacă au capacitatea de a supravieţui perioade relativ îndelungate la aceste temperaturi – cu 10-15 °C sub limita minimă de confort – animalele suferă în mod evident, iar despre performanţe de producţie nu mai este cazul să discutăm.
Faţă de porcii ţinuţi la căldură, cei înfriguraţi au la sacrificare doar 50% din greutatea normală a ficatului, ceea ce înseamnă că acesta nu a mai putut să funcţioneze la capacitate maximă şi nici ca rezervor de energie (glicogen).
Mai mult, s-a observat că toate procesele metabolice ale porcilor crescuţi în frig funcţionează anormal, procesul de creştere şi dezvoltare a organismului rămânând mult în urmă. Spre exemplu, porcii ţinuţi la 5 °C au o lungime a carcasei cu 20% mai mică, precum şi o talie mai redusă cu 10-15% faţă de cei care au avut la dispoziţie 20 °C.
Dar şi mai interesant e faptul că frigul îndelungat afectează funcţionarea glandelor interne şi, implicit, a producţiei de hormoni, inclusiv cei sexuali. Acest ultim aspect a fost demonstrat iniţial prin simpla cântărire comparativă a gonadelor (testicule şi ovare) care, la porcii „înfriguraţi” au fost mult mai mici, producâd astfel cantităţi insuficiente de hormoni pentru dezvoltarea sexuală normală a animalelor.
Ori, dacă metabolismul e distorsionat, înseamnă că întreg organismul porcului ţinut în frig devine mult mai sensibil. Acest lucru a fost de asemenea demonstrat, dovedindu-se că porcii întreţinuţi la 8-10 °C au o capacitate de a se apăra împotriva bolilor cu cel puţin 20% mai scăzută decât cei care trăiesc în condiţii termice confortabile.
În acelaşi context al sănătăţii animale, un studiu recent a demonstrat că la porcii menţinuţi constant la 10 °C, eficacitatea antibioticelor furnizate în furaj sau apă (ampicilină şi/sau tetraciclină) a scăzut semnificativ, uneori cu până la 20-30%.
La fel de interesant – pe cât de logic – e faptul că procentul de grăsime în carcasă la porcii ce au fost crescuţi în frig permanent este mult mai redus decât la cei întreţinuţi în confort termic, deoarece rezervele de grăsime nu s-au acumulat, fiind utilizate integral pentru menţinerea organelor interne la temperatura optimă. Efectul temporar al frigului asupra porcilor este invers, adică animalul depune grăsime în loc de musculatură, ca şi cum s-ar pregăti pentru „vremuri grele”.
Pe de altă parte se pune problema cât de frig îi este cu adevărat porcului, gradele din termometru fiind un indicator, cel mai adesea, insuficient. Dacă la temperaturile scăzute din adăpost se adaugă şi alte elemente cum ar fi viteza crescută a curenţilor de aer, în combinaţie cu umiditatea ridicată (în aer sau la pardosea/grătar), suferinţa porcului este şi mai accentuată iar pagubele, evident, tot mai mari.
TEMPERATURA AMBIENTALĂ MINIMĂ
