• În condiţiile din Franţa, cantităţile de C stocat pe orizontul de sol 0-30 cm se diferenţiază în funcţie de modul de ocupare a solului. Dacă se ia în considerare nivelul de stocare a C la hectar, regăsim pajiştile permanente cu 84,6 tone C/ha, pădurile cu 81,0 tone C/ha, alte culturi cu 79,0 tone C/ha şi terenurile arabile cu 51,6 tone C/ha. După cum se observă, pajiştile permanente stochează cea mai mare cantitate de C la unitatea de suprafaţă. Studiile efectuate au arătat că în pajiştile din zona temperată cantitatea estimată de carbon stocat este de 5,64 t/ha, cu o rată anuală de sechestrare de 0,19 t/ha/an.
• În SUA, se consideră că, în funcţie de managementul aplicat şi de schimbările climatice, în timpul unei perioade de 20 de ani cantitatea de C sechestrat variază între 100 şi 900 kg/ha/an.
• În Europa, prin conversia terenurilor arabile în pajişti, cantitatea de C sechestrat a crescut de la 0,52 t C/ha/an la 1,44 t C/ha/an. În pajiştile permanente, nivelul de stocare a C în sol este în funcţie de mai mulţi factori: „vârsta” pajiştei, diversitatea solurilor, structura vegetală a covorului ierbos, condiţiile climatice, managementul tehnologic şi de utilizare.

Modul de conversie a terenului, cu diferite destinaţii de folosire, are un impact direct asupra nivelului de stocare/destocare a C în sol.

„Păşunat pentru Carbon”

Cum să creştem conţinutul de carbon din sol în sistemele de păşunat? Grupul focus H2020 EIP-ARI „Păşunat pentru carbon”, format din 20 de state europene, a explorat în perioada 2017-2018 strategiile de gestionare a păşunatului, avantajele şi barierele diferitelor sisteme de păşunat şi instrumente şi modele de afaceri pentru a sprijini scopul cercetării.
Păşunatul, interacţiunea dintre plante şi animale, este indisolubil legat de pajişte. Carbonul poate fi captat în mod natural din atmosferă prin procese biologice şi stocat în sol pentru o perioadă lungă de timp. Pajiştile absorb dioxidul de carbon şi îl stochează în ţesuturile plantelor, în timpul creşterii. Cea mai mare parte a biomasei supraterane va fi consumată prin păşunatul cu animalele. În cele din urmă, carbonul se va întoarce în sol sub formă de gunoi de grajd sau în atmosferă prin procesele de fermentaţie. Iarba şi rădăcinile rămase se vor descompune, iar carbonul va fi stocat în materia organică a solului.

sursa foto 2: today.tamu.edu

Cum putem creşte conţinutul de carbon sechestrat în sol!

Păşunatul are un impact direct asupra producţiei vegetale şi, deci, asupra aportului de C din sol.
Prin urmare, pajiştile pot fi un mare contributor la atenuarea gazelor cu efect de seră, o soluţie la problema globală a schimbărilor climatice.
Grupul H2020 EIP-ARI a studiat modurile de creştere a conţinutului de carbon sechestrat în sol din sistemele de păşunat, propunând şi o serie de practici de management pentru reducerea pierderilor de C. Despre acestea, într-o ediţie viitoare a revistei.

SEMNAL DE ALARMĂ!

În ultimii ani, România înregistrează o scădere drastică a suprafeţelor de pajişti ce pot fi folosite în hrana animalelor, estimată la 30-40% din suprafaţa totală (de la 4,4 milioane hectare la 2,5-3,0 milioane hectare), concomitent cu reducerea încărcăturii efective de animale (de la 1,4 milioane UVM la circa 1 milion UVM). Pajiştile permanente au o valoare economică totală anuală de circa un miliard de euro!

un articol de
NICOLETA DRAGOMIR