În orice situaţie de cultivare, un rol important în reducerea efectului negativ al buruienilor asupra culturilor de leguminoase perene îl au măsurile de prevenire, aplicate înainte şi după semănat.
– folosirea la semănat de seminţe certificate, cu germinaţie de peste 90 la sută şi lipsite de seminţele buruienilor (cuscută, ştevie, pir etc.);
– alegerea unui teren curat de buruieni, fără infestare (în anii anteriori) cu specii greu de combătut (ştevie, cuscută, pir, mohor, sorg sălbatic, pălămidă);
– respectarea cu stricteţe a tuturor verigilor de tehnologie ce asigură o densitate optimă şi o uniformitate bună a răsăririi plantelor: stabilirea momentului optim de semănat, a normei de semănat (în funcţie de calitatea seminţelor), adâncimea de semănat (maxim 1-2 cm), tăvălugirea terenului (înainte şi după semănat);
– fertilizarea cu îngrăşăminte complexe (NPK), în doze de 250-300 kg/ha (aplicate o singură dată, înainte de semănat şi în fiecare an de vegetaţie, primăvara devreme). Se va evita aplicarea unilaterală a îngrăşămintelor chimice cu azot (leguminoasele îşi produc prin simbioză necesarul de azot pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor), deoarece favorizează apariţia unor specii de buruieni agresive (ştevia);
– în funcţie de gradul de îmburuienare, în primul an de vegetaţie se realizează mai multe cosiri la momentul în care plantele de leguminoase se găsesc în faza de butonizare.
În condiţiile în care nu s-au respectat, în totalitate, măsurile de prevenire, iar buruienile afectează mai mult de 20% din cultură (în cazul şteviei, 10-20 plante/ha pot infesta în următorii ani întreaga suprafaţă, deoarece o singură plantă produce 60.000-80.000 seminţe germinabile), se aplică o combatere a acestora prin lucrări de erbicidare.
Ce erbicide sunt permise spre utilizare, modul de aplicare şi mai ales împotriva cărui tip de buruieni, aflaţi din revista Ferma, ediţia 1-14 mai 2017!
